Întoteauna am considerat că libertatea omului de A ALEGE și A DECIDE pentru sine reprezintă un DREPT fundamental. Acesta este unul dintre motivele pentru care sunt astăzi mediator: cred cu desăvârșire în capacitatea omului de a alege și a decide ceea ce este mai bine pentru sine; cred că doar noi suntem responsabili pentru viața și rezultatele noastre, indiferent că facem personal alegerile sau că îi mandatăm tacit pe ceilalți să acționeze în numele nostru.
Am avut dintotdeauna convingerea că nimeni nu e în măsură să ne judece propriile acțiuni și nimeni nu are voie să ia decizii în numele nostru, atîta timp cât nu e implicat și nu trăiește experiența noastră personal, ci doar prin prisma unor probe exterioare.
Plecând de la această convingere, din experiența biroului de mediator am constatat că, atunci când părțile vin la ședințele de informare privind medierea și mediatorul le aduce la cunoștință libertatea și generozitatea procedurii, acestea manifestă un sentiment de teamă. Oamenii se tem de lipsa hotarelor impuse de ceilalți. Se tem de responsabilitate. Se tem că dacă vor acționa iar rezultatul nu le va conveni, nu vor mai avea pe cine învinui pentru nedreptate. Se tem să se accepte pe ei înșiși cu bune și rele, să-și arate vulnerabilitățile, considerându-le slăbiciuni și nu trăsături distincte. Se tem să descopere adevărul. Se tem să acționeze, să-și controleze singuri viata.
Eu cred că este corect să aibă acest sentiment de teamă, pentru că libertatea de a alege reprezintă un DREPT care implică și o OBLIGAȚIE. Obligatia de a fi responsabil pentru propriile alegeri.
Oamenii care vin la mine în birou pentru informare și decid că nu se identifică cu medierea, nu refuză procedura din motiv că nu au încredere în mediator sau în mediere. De multe ori, refuză procedura pentru că nu au încredere în ei înșiși că vor lua deciziile corecte și au nevoie de ”un judecător”, căruia să-i paseze toată responsabilitatea acțiunilor lor. Pe când, rolul mediatorului nu este de judecător, ci de intermediar neutru, care ajută părțile să genereze propriile soluții.
În biroul meu de mediere, oamenii au posibilitatea să se desfășoare liber, păstrând regulile specifice procedurii și mediatorului (reguli de confidențialitate, respect față de celelalte părți implicate în conflict, neutralitate, etc), lucru care îi înspăimântă pe unii și îi bucură pe alții.
Dacă este să discutăm despre primul contact al mediatorului cu partea, legea 192/2006, permite persoanei interesate să solicite medierea înainte și după apelarea la instanța de judecată. Astfel, părțile aflate în conflict se pot prezenta împreună la mediator. În cazul în care se prezintă numai una dintre părți, mediatorul, la cererea acesteia, adresează celeilalte părți invitația la mediere, în vederea informării și acceptării medierii, stabilind un termen de cel mult 15 zile.
Dat fiind faptul că invitația se transmite prin orice mijloace care asigură confirmarea primirii textului, de cele mai multe ori (atunci când este o situație urgentă, atunci când nu se cunosc datele necesare contactării celeilalte părți sau strict pentru urgentarea cazului), prefer varianta invitatiei prin telefon, deoarece este mult mai rapidă și mai utilă. În cazul în care partea refuză telefonic prezentarea la informare, îi adresez invitația scrisă pentru a solicita un refuz în scris. În cazul în care partea accepta telefonic invitația la informare, stabilim de comun acord o zi și o oră de întâlnire, dar nu mai mult de 15 zile.
Tot Legea 192/2006 permite ca, în cazul imposibilității de prezentare a vreuneia dintre părțile convocate, mediatorul să poată stabili, la cererea acesteia, o nouă dată în vederea informării și acceptării medierii. În cazul acceptării medierii, părțile în dispută și mediatorul vor semna contractul de mediere.
De asemenea, dacă una dintre părți refuză, în scris, în mod explicit, medierea ori nu răspunde invitației la informare, ori nu se prezintă de două ori la rând la datele fixate pentru semnarea contractului de mediere, medierea se consideră neacceptată.
Cum aminteam mai sus însă, mediatorul poate face și alte demersuri legale pe care le consideră necesare pentru invitarea părților la mediere, în condițiile respectării dispoziților legii 192/2006.
Aceste mențiuni dau libertate mediatorului (în condițiile legii) de a-și stabili propriile reguli în biroul de mediator pe care îl deține.
Dacă părțile prezente la informare acceptă medierea, se semnează contractul de mediere. Important de precizat că, este interzisă desfășurarea ședințelor de mediere înainte de încheierea contractului de mediere, deoarece contractul protejează interesele tuturor părților implicate în conflict dar și pe ale mediatorului.
Cele mai multe persoane care trec pragul biroului meu de mediator, acceptă să meargă pe procedura medierii. Acești oameni știu că medierea este un drept și o obligație, în același timp. Acești oameni știu că medierea îi protejează și îi responsabilizează să decidă corect și în folosul lor și al tuturor celor implicați în dispută.
Maria PĂDURARU
Vicepreședinte Corpul Profesional al Mediatorilor din Iași
0754.700.066
