Nu știam de ce-i așa de curățenie bec prin Spiridon de cum răsare bălanu’, că de mult n-am mai pomenit să poți merge în șlapi la analize și să nu iei apă-n șosete, ca să-ți strice și restul de zile care-ți mai rămân. O fi de când cu ministru? O fi de când cu 24 Ianuarie?
Aș. De când junele nostru edil și baron s-ar fi trezit cu pateul în pioneze și în fiecare zi de lucru se cuplează la o perfuzie cu un cocktail strașnic de vitamini, fără distilat din cereale cu iz de ploșniță și nici cu zahăr pudră care te face să vezi un purice cât Palatul Culturii, pentru a face față cu succes la încercările zilei, dar și ale nopții, că mnealui nu-i primare numai între 8 și 16 ca alții, nu spunem nume.
Fie vorba între noi, nu ne miră defel treaba asta, mai cu seamă că bântuie tot felul de filoxere pe bază de stres la neuronii capului, ceva de speriat. Ș-apoi dom Mișu s-agită grozav, nu lasă frâiele nici pomeneală, trage de urechi vicele, mai dă un șut dușmanilor de clasă, apare la televizoare, strânge mâini cinstite, pupă mâini de dame, dar nu semnează mai nimica că i-o zis nu știu cine să nu semneze că-i beleaua cât China.
Adevăru-i că-ți trebe un cap cât Vârfu Omu să le duci pe toate. Ba unu vrea autorizație și trebuie să-i dai, altul are o rudă-n pribegie și vrea s-o aducă acasă, altul cere casă, trebuie să-i dai că …. vorba ceea, altul te îmbie cu o trasă de două ori de prună și n-ai cum să refuzi, ca să nu mai vorbim că nopțile în urbe nu mai sunt ca pe vremea de după, când se cântau ode la Balenă și la Gardul Verde era plin ochi de mușterii cu dureri acute-n teniși pentru școalele de a doua zi.
Și cum să nu se supere ficatul pe junele nostru edil, că trage de el ca de gumilastic, ziua de lucru se gătește în crucea nopții, în locuri de cultură, acvacultură, viticultură și restul … distinse dame cu epiderme la vedere, numai bune în reclămuri pentru cosmetice de sezon. Apoi ziceți și dumneavoastră, treabă-i asta? Clar că nu. Deci la multă sănătate!
