Hibrizii modificaţi genetic, hormonii de creştere şi pesticidele au transformat dramatic aspectul şi gustul legumelor şi fructelor. Nu mai există zarzavaturi de Târgu Frumos, toate seminţele şi răsadurile sunt importate din Olanda şi Danemarca, lideri europeni în “mâncarea sintetică”. Sunt hibrizi care cresc câte doi metri înălţime şi fac legume pe 7-8 niveluri. Dar preţul plătit este că acestea nu mai au niciun gust. În plus, sunt îndopate cu hormoni injectaţi la rădăcină cu pipeta.
Legume şi fructe impecabile ca forma în pieţe îţi atrag atenţia. Pancarda ce le însoţeşte şi pe care scrie “… de Târgul Frumos” îţi dă impresia şi liniştea că mănânci ceva totuşi de la noi, ceva natural. Însă “natural” nu e tocmai cuvântul care să caracterizeze acele produse.
Uriaşii legumelor, fabricaţi în laborator
Cele mai multe din legume şi fruncte sunt tratate biologic încă de la stadiul de sămânţă. Hibridul, adică produsul final obţinut, îi asigură celui care îl cumpăra o recoltă mai bogată decât dacă ar opta pentru un soi autohton, natural. Aceşti hibrizi permit legumelor să se dezvolte pe aproape de trei ori mai multe etaje decât în mod normal, iar productivitatea este automat mai mare. “La o distanţă de 15-20 de centimetri faci un etaj şi leguma respectivă creşte de jos în sus şi asta se numeşte creştere nedeterminată. Se ajunge la şase-şapte, poate chiar opt etaje de acest fel. Ca o comparaţie, soiurile noastre nu sunt fiziologic făcute să dezvolte mai mult de două-trei etaje cu flori”, a explicat Petru Ferenţ, directorul Direcţiei Fitosanitare Iaşi.
Cele mai multe din seminţele de legume hibride provin din Olanda, aceasta fiind şi ţara cu cea mai mare producţie din Europa. O altă ţară preferată de agriculturorii români este Danemarca, iar pentru material săditor se apelează la Ungaria şi Polonia pentru pomi fructiferi, iar la Italia şi Spania pentru viţa-de-vie.
Din Lisabona până în Iaşi, toate pieţele din Europa conţin aceleaşi legume standartizate, obţinute din hibrizi modificaţi genetic
Hormonii grăbesc coacerea
Dar roşiile sau ardeii mari şi frumoşi din piaţă nu sunt rezultatul numai al hibridului. La rândul lui acesta este “ajutat” să crească mai repede cu aşa numiţii hormoni de creştere. Aceştia stimulează înrădăcinarea la plante şi eventual grăbesc coacerea, cu opt până la zece zile. Oferă legumii o coajă mai tare, o rezistenţă mai mare în timp, dar lipseşte gustul, care e neutralizat de produşii chimici.
Pe şapte niveluri cresc roşiile din acest răsad gigantic. Aproape că nu mai are nicio legătură cu roşia naturală pe care o cunoaştem, mult mai mică şi care produce legume pe maxim trei niveluri
Cei mai frecvenţi hormoni de creştere întâlniţi sunt Cycoganul, Stabilanul şi Atonik
Cycoganul, dacă este folosit, acţionează asupra taliei plantelor ca inhibitor de creştere şi stimulează coacerea, cât şi calitatea fructelor sau legumelor. Se absoarbe rapid în plante, în interval de două – patru ore, mai ales în condiţii de umiditate ridicată. Este folosit la grâu, tomate, ardei şi alte legume.
Stabilanul stimulează rădăcina plantei şi ajuta la o coacere timpurie. Este un concentrat solubil, omogen, de culoare galben deschis. Totodată, acesta stimulează şi calitatea răsadurilor, având o absorţie rapidă la plante.
Atonik stimulează înrădăcinarea, germinaţia seminţelor şi a polenului, creşterea lăstarilor, fertilitatea florilor şi formarea fructelor. Pe testele efectuate la seminţe de legume sau fructe a rezultat că procentul de germinare a acestora creşte până la 90%, în condiţiile în care fără acest hormon de creştere procentul înregistrat a fost de sub 10%. Produsul e folosit pe legume şi fructe.
Aceşti ardei graşi sunt impresionanţi ca aspect. Aflaţi mai sus ce conţin în realitate
Vrei producţie, bagi pesticide
Folosirea hormonilor de creştere în producţiile agricole este doar primul pas. Recolta odată obţinută trebuie protejată de dăunători şi atunci se apelează la pesticide. Ele nu se găsesc în legume sau fructe în cantităţi ce ar depăşi limitele legale. Însă consumate mai multe produse, pe care a fost aplicat un asemenea tratament, apar manifestări la nivelul organismului uman. “Pătrunderea de pesticide în cantităţi crescute, într-un timp scurt şi foarte scurt, sunt caracterizate de dureri de cap, stări de oboseală şi ameţeli. În cazul pătrunderii de insecticide cu un caracter organic, corpul uman manifestă voma, dureri de stomac şi diaree”, a explicat nutriţionistul şi dieteticianul, Constantin Ţîbîrnă.
Însă aplicarea de tratamente pe cultura e cam singura soluţie, aşa cum ne explica un specialist. Metoda ecologică nu te ajută dacă vrei producţie mare. “Dacă nu faci tratamente, nu obţii nici producţii. Să vă dau un exemplu. În Ţigănaşi s-au obţinut 8.300 kilograme de grâu la hectar. Pe când fără tratamente, adică ecologic, scoţi 1.000 de kilograme de grâu la hectar. Iar la legume e mult mai greu să obţii producţii fără tratamente”, a adăugat ing. Sorin Barga, inspector la Inspectoratul Teritorial pentru Calitatea Seminţelor şi Materialului Săditor (ITCSMS) Iaşi.
De când agricultorii importă, Staţiunea din Podu Iloae a dat faliment
O altă probleme semnalată de acesta e dezinteresul arătat de autorităţile statului faţă de staţiunile de cercetare. “În România acestea au intrat în familent, în marea lor majoritate, iar fără ajutorul statului nu s-a putut face nimic. Specialiştii în agricultură nu sunt bine pregătiţi, deci nu aveam cum să rezistăm pe piaţa europeană”, a declarat inginer Sorin Barga, inspector ITCSMS Iaşi.
Un exemplu concret de staţiune de cercetare lăsată în paragină e cea de la Podul Iloaiei. Dacă în anii ’90 staţiunea funcţiona la capacitate maximă şi se produceau seminţe de cultură selecţionate pentru toate judeţele din estul României, astăzi nu mai găseşti aici decât o mână de oameni. Din 2.000 de hectare, staţiunea a ajuns să aibă doar 200 de hectare pentru cercetare, restul terenurilor fiind retrocedate.
“Dar pe marii producători de legume, nici măcar nu îi interezeaza staţiunile de cercetare româneşti. Cei mai mulţi şi-au făcut propriile staţiuni, mult mai performante decât cele ale statului”, a adăugat Neculai Olariu, director la Direcţia pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală (DADR) Iaşi
Nu mai există seminţe locale
În condiţiile de faţă, singura soluţie la care mai pot apela consumatorii sunt produsele ecologice. Chiar dacă preţul pe kilogram este semnificativ mai mare, cultivatorii ecologici asigură o creştere naturală a plantelor. “Cei care produc pentru ei sau pentru a comercializa la o scară mică ţin la produsul lor şi produc din sămânţa proprie”, a explicat directorul DADR, Neculai Olariu.
În momentul de faţă, în judeţul Iaşi nu există producători de seminţe ecologice. De anul acesta, producătorii ecologici care îşi fac propria sămânţă vor fi înregistraţi şi ca producători de seminţe, pentru a le putea comercializa.
