Suntem în plină criză guvernamentală, pentru că partidul lui Tăriceanu a recurs la o măgărie și a lăsat partidoiul de izbeliște, în speranța unor zile mai bune alături de un partid june, cu forță și mai ales, cu un lider sonor, dar nu neapărat de plăcută aducere aminte. Nu știm ce-a fost în mintea ex – șefului Senatului sau cine l-o sfătuit, dar mișcarea este năucitoare. De ce? Păi, dacă facem un recurs la memorie, micul Titulescu, conform alintăturii domnului Adrian Năstase, a plecat de la guvernare împreună cu executivul din subordine, cam cu oarece șuturi din partea societății civile, profund mișcate de tragicul eveniment de la Colectiv, din octombrie 2015. Tot de pe atunci am sesizat și ieșirea discretă din can-can-ul Dâmboviței a procurorului Ponta, cam pe principiul metodologic al struțului, deoarece, tot societatea civilă i-a pus în cârcâ dispariția tragică a celor din Colectiv, chit că judecătorii au altă părere. Vrând – nevrând, Victor Ponta a trebuit să se spele pe cap o vreme cu „corupția ucide“, lucru deloc plăcut pentru CV-ul domniei sale. Așadar, cum să te asociezi cu așa ceva?
Dacă unele derapaje comportamentale au intrat sub preșul istoriei contemporane (celebrul „Fă, Doina“ adresat ministrului apelor la inundațiile din 2014 a fost de pomină), zestrea post Colectiv se dă mai greu jos de pe umeri. Lumea a uitat de guvernul „Zero“ ce l-a urmat pe al lui Ponta, condus de un alt ilustru scos din joben pentru a ne smulge votul, recte Cioloș, însă scoaterea din memorie a Colectivului ar fi nedreaptă. Totodată, mă întreb, cum naiba a uitat Tăriceanu că același Ponta l-a făcut de comandă în plenul Parlamentului, bănuindu-l de lipsă de cohones în comparație cu Adi Năstase, mentorul său, cel care a invitat opoziția la o manoperă de numărat … ouă. Tot din memoria postdecembristă se mai detașează și episodul cu doctoratul procurorului Ponta, lucrare care s-a dovedit a fi un plagiat de mare anvergură și care a lăsat o pată destul de maro pe imaginea sa publică, dar care a fost văzută doar de cei ce știu ce înseamnă un doctorat. Menținerea în prim planul politic a fost posibilă doar cu aportul votului pulimii, ce nu știe cu ce se mănâncă treaba asta sau care are tendința de a cere pastile de cap unui doctor în drept, că, deh, e doctor!
Schimbăm cheia interpretării alianței momentului și răsare întrebarea: cine pe cine scoate din rahat? Tăriceanu pe junele Vitctor sau invers? Pentru că, să fim sinceri, nici ALDE și nici ProRomânia nu se bucură de o efuziune de simpatie din partea publicului. Primul din cauza coabitării la butoane alături de urmașii lui Dragnea, dar și împreună cu el, cel de al doilea fiind identificat cu aripa de Gică-contra din același partid, un număr consistent de parlamentari din barca social democrată alegând soluția plutei Pro, seduși probabil de discursul liderului, foarte acut cu prilejul debarcării lui Daddy la Jilava. Una peste alta, se cuvine să ne aducem aminte, însă, că două nenorociri puse alături nu se transformă în succes, adică nu se anulează, ci se amplifică într-o nenorocire și mai mare. Ori asta înseamnă costuri. Își vinde domnul Tăriceanu motocicleta? A primit vreo moștenire? … Că din ce știm, dom’ Victor n-are de dat.
Numai de bine,
Văru
