Cel mai puternic semnal al destructurării PNL este exodul masiv al parlemantarilor liberalii către noua formaţiune liberală – Partidul Liberal Reformator (PLR) – condusă de Călin Popescu Tăriceanu.
Înainte de finalul lunii februarie, PNL se afla în prim-planul scenei politice. Dincolo de comportamentul nestatornic al lui Crin Antonescu, care îşi asumase un discurs de opoziţie din interiorul guvernării, lucrurile mergeau bine pentru liberali – erau în mod oficiali furnizorii candidatului la prezidenţiale, aveau reprezentanţi în Executiv şi beneficiaseră de puterea de tracţiune a PSD în interiorul USL.
RUPERE USL. Doar că acea stare de fapt nu i-a convenit lui Crin Antonescu, devenit între timp fost preşedinte PNL, care, dominat de orgolii personale şi de ambiţii nestăpânite, a considerat că ruperea USL şi retragerea PNL îi va aduce mai multe avantaje electorale.
ALEGERI PREZIDENȚIALE 2014. Calculul lui Crin Antonescu s-a dovedit însă cum nu se poate mai neinspirat, fiindcă a pierdut poziţia de prezidenţiabil pe mâna lui şi pe fondul aşa-zisului puci din PNL, unde nou înscăunatul preşedinte liberal Klaus Iohannis este pesemne favorit să devină candidatul oficial al partidului pentru alegerile prezidenţiale din luna noiembrie.
Numai că actualele convulsii din partid nu s-au rezumat exclusiv la lupta pentru şefia PNL sau la desemnarea prezidenţiabilului. Tensiunile din cadrul formaţiunii liberale au reverberaţii puternice şi la celelalte nivele ierarhice. Astfel, decizia lui Crin Antonescu de a închina partidul pe altarul PPE, ştergând cu buretele aproape un veac şi jumătate de liberalism sau intenţia lui Klaus Iohannis de a vira PNL-ul spre o formulă de colaborare din care să facă parte nelipsitul Traian Băsescu au produs adevărate cutremure.
Deloc întâmplător, Norica Nicolai, proaspăt aleasă parlamentar european pe listele PNL, s-a înscris în ALDE, ignorând decizia conducerii PNL care prevedea afilierea aleşilor liberali din PE la grupul popularilor europeni. ”Mi-am depus adeziunea la grupul ALDE deoarece în alegerile europarlamentare am candidat sub această siglă, iar eu am obținut voturile românilor în calitate de candidat al ALDE și îmi păstrez această poziție”, şi-a motivat opţiunea eurodeputatul PNL.
Cel mai puternic semnal al destructurării PNL este însă exodul masiv al parlemantarilor liberalii către noua formaţiune liberală – Partidul Liberal Reformator (PLR) – condusă de Călin Popescu Tăriceanu. La acest moment, PLR-ul numără aproape 30 de parlamentari, iar, conform declaraţiilor fostului premier, formaţiunea ar urma să intre în ALDE şi în Internaţionala Liberală.
Deşi încearcă să abată atenţia de la situaţia complicată în care a ajuns prin tot felul de discuţii artificiale legate de unificarea dreptei sau fuziunea cu PDL, realitatea este că PNL traversează una dintre cele mai dificile crize identitare din 1989 încoace, dacă nu chiar cea mai gravă. Fără un leadership convingător, fără păstrarea identităţii doctrinare liberale şi măcinat de lupte interne pentru influenţă, PNL riscă să se prăbuşească ireversibil. Este dovada cea mai clară că, în politică, greşelile să plătesc.
Sursa: obiectiv
