Când Silviu Labiș, fostul coleg de la Monitorul aka Ziarul de Iaşi, s-a plâns de garda de noapte de la Parhon, l-am ascultat doar câţiva prieteni, iar povestea lui a încăput înghesuită printre ultimele pagini de cotidian. Făcuse infarct şi doctoriţele tinere, fără experienţă, de la Parhon l-au ţinut o noapte întreagă cu tratament pentru vărsături şi colică. Omul ştia exact ce are, se cerea la Cardio, dar nu-l asculta nimeni. La 6 dimineaţa l-au transferat la Spiridon, l-au pus la angiograf şi într-o oră i-au introdus stenturile salvatoare. A avut zile să trăiască.
Dramatică nu e doar nepriceperea, ci lipsa oricăror dotări cu aparatură modernă, indispensabilă într-un serviciu de urgenţă, la spitalul din Copou. Doctorii te examinează ochiometric, se uită să vadă dacă ai roşu în gât şi-ţi mai iau tensiunea. Dacă eşti un anonim, te vor lăsa să te usuci pe un scaun, pentru că nu te consideră o prioritate. Este frapantă discrepanţa dintre averea doctorului Covic – manager de mulţi ani al spitalului Parhon, despre care aud că este printre cei mai bogaţi medici din Iaşi – şi starea tehnică a serviciului de urgenţă, mult înapoiată pentru standardele anului 2014. Covic şi grupul său de apropiaţi aflaţi în fruntea spitalului au făcut milioane de euro din studii clinice, parteneriate şi subcontractări de servicii cu giganţii din lumea medicală, trăgându-şi partea leului şi lăsând prea puţin să revină spitalului.
Când a intrat în comă Tiberiu Brăilean, alarma a dat-o tot Silviu Labiș. Documentasem povestea de joi, dar am hotărât să păstrăm cazul pentru ediţia de miercurea aceasta, urmând ca luni noapte să supraveghem garda de la Parhon. Cazul devine brusc un scandal pentru că pacientul era mult mai cunoscut. Dar mii de alte suflete, gravitând pe Pământ exact cu aceeaşi greutate cu cea a sufletului lui Brăilean, au trecut prin maşina de tocat de la Parhon şi n-a fost nimeni să le audă. N-o să ştim niciodată câte au fost salvate şi câte nu.
Silviu îmi spune că „avem o abordare industrială a medicinii în România” şi are dreptate. Medicii sunt surmenaţi, prost plătiţi, dependenţi de șpagă, nu se mai pot mobiliza, într-un serviciu de urgenţă, să facă efortul pentru a rezolva cazuri grele. Pacienţii au ajuns ca şaibele răsucite prost într-un aparat ieftin, pe linia de producţie, iar aceasta este neglijența criminală. Nu se mai lucrează cu suflete, ci cu vite. Nu se mai fac conexiuni, anamneze complexe, analize elaborate, nu se stă de vorbă pe îndelete cu pacientul, iar delăsarea începe de la medicii de familie şi terminând cu managerul milionar de la Parhon, pentru care medicina e în primul rând un biznis cu consumabile. Covic trebuie să răspundă, dar pentru el orice asumare este tardivă, şi-a rezolvat demult toate problemele. El este doar vârful vizibil al unui sistem cartelizat, corupt până în măduva oaselor, menţinut doar pentru a-i îmbogăţi pe politicieni şi în care toată lumea s-a obişnuit cu ideea „cine are zile trăieşte, cine nu, moare”.
