Scrisoarea pastorală de Paşti 2016 a episcopului de Iaşi, Petru Gherghel:
Gustaţi şi vedeţi cât de bun şi milostiv este Domnul!
„Să aveţi în voi aceeaşi atitudine care era în Cristos Isus!” (Fil1,5)
Sfinţiile voastre, dragi fraţi şi surori,
Anul Sfânt al Milostivirii, declarat de Sfântul Părinte papa Francisc şi inaugurat la 8 decembrie 2015 în toată Biserica, are un scop deosebit: să întâlnim şi să descoperim „chipul milostivirii”, adică să descoperim misterul milostivirii lui Dumnezeu devenit vizibil prin Isus Cristos făcut om.
Timpul sfânt al Adventului şi Crăciunului ne-a oferit prima întâlnire cu acest mister apropiindu-ne de Cristos făcut om, sub chipul drăgălaş al pruncului Isus din iesle. În el am putut descoperi toată gingăşia şi iubirea Părintelui ceresc care ni l-a dăruit pe Fiul său, cel ce a luat asupra sa firea noastră omenească, pentru a fi asemenea nouă în afară de păcat şi pentru a ne arăta că Dumnezeu Tatăl se îngrijeşte de fiecare dintre noi ca toţi să devenim şi să fim asemenea lui. De fapt, noi ştim că într-adevăr, „atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul său unul-născut, ca oricine crede în el să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică” (In 3,16).
Acest mister al iubirii lui Dumnezeu ne-a făcut să ne bucurăm şi să descoperim cu adevărat „chipul milostivirii” divine, expresia celei mai mari şi profunde gingăşii faţă de noi.
Sfântul Părinte papa Francisc chiar de la începutul declarării Jubileului Extraordinar al Milostivirii, prin bula sau scrisoarea apostolică din 11 aprilie 2015, a ţinut să ne explice şi să ne împărtăşească acest gând voit şi realizat de Tatăl prin trimiterea Fiului său.
Isus Cristos este chipul milostivirii Tatălui şi, în el, misterul credinţei creştine îşi găseşte sinteza sa. Acest mister a devenit realitate, a devenit viu şi vizibil, a ajuns la apogeul său în Isus din Nazaret; căci la împlinirea timpului, când totul era stabilit, după planul său de mântuire, el l-a trimis pe Fiul său născut din Fecioara Maria pentru a ne descoperi nouă în mod definitiv iubirea sa. El, Isus din Nazaret, revelează milostivirea sa prin cuvântul său, cu gesturile şi cu toată persoana sa, după cum avea să precizeze Conciliul Vatican II (DV 7).
Ceea ce am contemplat la Crăciun a fost începutul revelării misterului iubirii şi al milostivirii. Punctul central sau adevăratul apogeu al operei dezvăluirii misterului milostivirii ne este dat să-l descoperim şi să-l contemplăm transformat de data aceasta în argumentul cel mai puternic şi vizibil, şi anume, în patima, moartea şi învierea sa. Referindu-se la acest mister, evanghelistul Ioan declară în capitolul despre viţa adevărată şi mlădiţele: „Nimeni nu are o iubire mai mare decât aceasta: ca cineva să-şi dea viaţa pentru prietenii săi” (In 15,13).
În acest act suprem de iubire el a murit pentru noi, care nu mai eram prietenii săi, pentru ca noi să avem viaţă şi să o avem din belşug. El, aşadar, se identifică în persoana păstorului care îşi iubeşte până la moarte oile sale – pentru care nu pregetă să-şi ofere viaţa (cf. In 10,10).
Moartea lui Isus, pe care o celebrăm în Vinerea Mare, nu este o înfrângere, nu este o pierdere, ci este cel mai mare câştig, cea mai mare victorie. El nu rămâne în mormânt, ci se ridică, se înalţă victorios, învingând forţele răului şi păcatul şi deschizându-ne un drum pe care el l-a parcurs şi pe care ne cheamă să-l urmăm pentru a ne bucura de întâlnirea cu chipul milostivirii divine, cu Tatăl cel îndelung răbdător şi plin de milostivire.
La începutul scrisorii mele aminteam imnul cristologic, unul dintre cele mai frumoase cântări din Scriptură, care este fundamentul tuturor cuvintelor şi cântărilor de preamărire a milostivirii lui Dumnezeu, în Isus Cristos, cel care acceptă să moară pentru a dovedi tuturor iubirea sa infinită.
Apostolul neamurilor, sfântul Paul ne asigură: „Căci el fiind din fire Dumnezeu, nu a considerat un beneficiu propriu că este egal cu Dumnezeu, dar s-a despuiat pe sine luând firea sclavului, devenind asemenea oamenilor; s-a făcut ascultător până la moartea, până la moartea pe cruce. Pentru aceasta şi Dumnezeu l-a înălţat şi i-a dăruit numele care este mai presus de orice nume. ?i orice limbă să dea mărturie că Isus Cristos este Domn spre gloria lui Dumnezeu Tatăl” (Fil 2,6-11).
Acest lucru l-a făcut Dumnezeu pentru a-şi arăta faţa lui cea plină de iubire şi milostivire. De aceea ne cheamă să nu ne înstrăinăm, ci să alergăm spre el, pentru a putea să-l înţelegem pe Tatăl, pe Dumnezeu care este iubire.
Moartea şi învierea lui Cristos reprezintă, aşadar, garanţia fericirii noastre, a omului iertat prin jertfa sa mântuitoare şi asigurarea dobândirii înălţării şi răsplăţii pentru noi cei care ne-am pus nădejdea în el, cei care credem în el.
Milostivirea – spune papa Francisc – este cuvântul care revelează misterul Preasfintei Treimi, este actul ultim şi suprem cu care Dumnezeu ne vine în întâmpinare. Aceasta – ne asigură papa – este legea fundamentală care locuieşte în inima fiecărei persoane, atunci când îl priveşte cu ochi senini pe fratele pe care îl întâlneşte pe drumul vieţii. În fine, „milostivirea este calea care îl uneşte pe Dumnezeu cu omul, pentru că deschide inima la speranţa de a fi iubiţi pentru totdeauna în pofida limitei păcatului nostru” (cf. MV).
Întregul an jubiliar este dedicat întâlnirii cu acest atribut dumnezeiesc pe care Sfintele Scripturi ale Vechiului şi Noului Testament îl scot în evidenţă pe toate paginile inspirate şi oferite nouă, celor care ne încredem în ele.
Poarta sfântă, pelerinajele, sărbătorile dedicate celor trei persoane şi sfinţilor sunt tot atâtea mijloace de a trece pragul milostivirii şi de a proclama iubirea infinită a lui Dumnezeu.
Psalmii, imnurile dedicate iubirii lui Mesia cel promis, parabolele, prezentate de Cristos în evanghelia sa şi destinate tuturor căutătorilor de fericire, ne prilejuiesc să ajungem în acest An Jubiliar şi în această măreaţă sărbătoare a Învierii din anul 2016 la contemplarea drumului lui Dumnezeu care ne aşteaptă aşa cum l-a aşteptat tatăl cel iubitor, din parabolă, pe fiul său risipitor, să ne îmbrăţişeze cu iubirea şi iertarea sa şi să ne facă să tresăltăm de bucurie proclamând: „Milostivirile lui Dumnezeu în veci le voi cânta”, căci bun şi milostiv este Domnul!
Convinşi fiind că anul acesta este şi trebuie să fie un an de har special pentru toţi cei care credem în Cristos, ne îndreptăm spre toţi şi spre fiecare în parte şi vă transmitem vouă, păstori ai credincioşilor noştri, vouă, Sfinţiilor Voastre, vouă, dragi persoane consacrate, fraţi şi surori, cu bucurie urarea noastră de fericire pentru sfânta Înviere şi vă încredinţăm, împreună cu episcopul nostru auxiliar Aurel şi cu toţi colaboratorii noştri din episcopie, seminar şi celelalte comunităţi parohiale şi mănăstiri, iubirii milostive a lui Dumnezeu, iubirii Fiului său preaiubit, mort şi înviat şi luminii Duhului Sfânt, cel ce ne luminează ochii şi inima, invitându-vă să cântăm cu toţii Domnului şi să-l proslăvim, căci mare şi milostiv este Părintele nostru ceresc.
Maica sfântă, maica milostivirii, preasfânta Fecioară Maria, şi toţi sfinţii noştri protectori să vă ocrotească şi să vă îmbucure mereu cu protecţia lor.
Sărbători fericite cu bucurii şi mângâieri!
Cristos a înviat! Aleluia!
Petru Gherghel, episcop de Iaşi
