Filip Leonte
carte-eveniment la Editura Arts, Emil Coșeru, actorul nostru @ viața și opera profesională a actorului Emil Coșeru sunt aduse în prim plan de proiectul editorial al teatrologului Călin Ciobotari @ volumul va fi lansat la începutul lunii decembrie la Sala Studio a Facultății de Teatru din Iași
Recent, la Editura Artes de la Universitatea Națională de Arte „George Enescu” Iași a apărut ediția a doua a volumului de mare succes Emil Coșeru, actorul nostru. Realizată de teatrologul Călin Ciobotari, cartea reprezintă o mărturie a parcursului de excepție pe care l-a avut și îl are unul dintre cei mai importanți actori ai teatrului românesc, Emil Coșeru. „Apariția unei noi ediții, revăzute și adăugite, este dictată în primul rând de comportamentul public al personajului principal din cartea în discuție. În ultimii cinci ani, Emil Coșeru a realizat mai bine de zece roluri, a scos pe piață încă o promoție de studenți și, în prezent, coordonează, în calitate de profesor, o alta. Este atât de activ și atât de implicat în tot ceea ce face, încât a ține pas cu actorul societar de la Teatrul Național „Vasile Alecsandri” Iași reprezintă o continuă provocare”, explică autorul motivele pentru care o a doua ediție s-a impus, completând că „un alt motiv pentru care apare o nouă ediție a cărții îl constituie însăși dinamica spectatorilor lui Emil Coșeru, tinere generații care își asumă și ele sintagma din titlu, „actorul nostru”. Emil Coșeru este și al lor, al celor care l-au văzut jucând, poate pentru prima dată, în roluri precum Tatăl (Măcelăria lui Iov), Domnul Smith (Cântăreața cheală), Beverly Weston (Acasă, în miezul verii), Judecătorul (Vizita bătrânei doamne) și lista poate continua”.
„Este un prilej de a retrăi intens etapele unui destin, dar și un prilej de a medita asupra spaimelor ce ne dau târcoale”
În cele ce urmează, cu acordul autorului și al personajului cărții sale, redăm interviul introductiv dintre cei doi, așa cum apare el în această a doua ediție.
Călin Ciobotari: Domnule Emil Coșeru, mi se pare important ca la începutul acestui demers al nostru să medităm asupra motivelor pentru care facem noi cartea aceasta.
Emil Coșeru: Chiar voiam să te întreb…
Pentru mine lucrurile sunt destul de clare. Propunerea mea se originează în mai multe cauze. Una dintre ele e dragostea pentru teatru, în general vorbind. O alta o reprezintă interesul meu pentru istoria Teatrului Național „Vasile Alecsandri” Iași, o istorie cu nepermis de multe goluri care se cer umplute. În fine, convingerea mea că actorul Emil Coșeru este deopotrivă un personaj reprezentativ pentru teatrul și pentru comunitatea ieșeană. Eu nu pot separa, precum o face cu îndârjire directorul dumneavoastră, Teatrul de Comunitate. A salva printr-o carte memoria individuală a unui astfel de personaj mi se pare a participa la o mai complexă salvare a unei memorii colective, utilă comunității.
Da, frumoasă argumentația ta. În ce mă privește… Știi, în urmă cu un an, când mi-ai vorbit pentru prima oară de gândul acesta al tău, am stat și mi-am spus că uite, a venit Călin, am stat noi la o țigară și cu asta basta. După aceea, acum vreo două săptămâni, când iarăși ai deschis subiectul, mi-am dat seama că tu chiar vorbești serios.
Aveați dubii că aș fi serios… (râdem – C.C.)
A, nu! Față de seriozitatea ta nu am niciun fel de dubiu, te asigur. În domeniul teatrului, ești printre tot mai puținii ieșeni care se încăpățânează să rămână serioși. Mă întrebi de ce facem noi această carte. N-o fac din vanitate, să zică lumea că, gata, Coșeru are carte… O fac în primul rând pentru că meseria aceasta am practicat-o cu enormă plăcere. Mi-am dat sufletul pentru ea, am înghițit cantități inimaginabile de praf. Și știi pentru ce? Pentru că mă simt o arteră, o bucățică din organismul acesta complicat numit Teatru Național. Un teatru cu o tradiție extraordinară despre care lumea trebuie să știe cât mai mult. Cred că pot ajuta, prin experiența mea, această cunoaștere… La fel cum mi se pare important să dau socoteală despre reînființarea școlii de teatru ieșene și despre universul formidabil de acolo. Vezi, dacă privești funcționărește lucrurile, te uiți la meseria asta de actor și spui: ăștia sunt niște nebuni! Mănâncă adeseori cu farfurii imaginare, își cară pumni imaginari, folosesc sânge imaginar, construiesc lumi care nu există decât în imaginația lor și câte și mai câte… Dacă, însă, te raportezi la toate acestea cu credință, ajungi să prețuiești imaginarul acesta și să înțelegi că face și el parte din concretul care ne alcătuiește viețile. Și mai este ceva! Meseria de actor lucrează cu categoria efemerului. Ea însăși este efemeră! Întreabă un tânăr ce știe despre Birlic; nu știe nimic! Ce știe despre Vraca, ce știe despre Brancomir, sau de Rauțchi? Poate dacă vreun Călin Ciobotari le-ar fi bătut la ușă invitându-i la dialog, uitarea lor nu ar fi fost atât de cruntă… Vezi, pe atunci gândul acesta de a păstra memoria nu era atât de intens. Mă rog, alte vremuri, totul era opresiv, viața era gri, oamenii se dezobișnuiseră să gândească pe termen lung.
E o carte pe parcursul căreia vă voi propune să vă retrăiți, simbolic, viața. Vă vine greu să o faceți?
M-am gândit și eu zilele acestea la ceea ce spui tu acum. E și bucurie, e și durere… Bucuria de a revizita pasaje din propria-mi existență, durerea de a conștientiza că sunt ani trecuți, care nu se vor mai întoarce. Este un prilej de a retrăi intens etapele unui destin, dar și un prilej de a medita asupra spaimelor ce ne dau târcoale: spaima de moarte, spaima că trupul acesta care ne conține se degradează… Nu te poți sustrage omenescului, oricât ți-ai dori-o!
Credeți că vă vor percepe altfel colegii dumneavoastră din Teatru după ce veți fi nu doar personaj pe scenă, ci și personaj al unei cărți?
Știi ce se întâmplă? Foarte mult timp am crezut că nu am dușmani! Mi-au trebuit decenii ca să înțeleg că am și așa ceva! (râdem – C.C.) Ca să răspund, totuși, serios: nu prea mă interesează. Unii se vor bucura pentru mine, alții se vor mira, o altă categorie te va critica pe tine, că de ce l-ai ales pe Coșeru și nu pe altul…
Lansare festivă
Volumul va fi lansat la începutul lunii decembrie la Facultatea de Teatru de la Universitatea Națională de Arte „George Enescu” Iași, în prezența foștilor și actualilor studenți ai lui Emil Coșeru, dar și a unor personalități de marcă ale teatrului românesc. Evenimentul va puncta, simbolic, și ziua de naștere a maestrului Emil Coșeru, serbată împreună cu colegii de la Facultatea de Teatru.
