Fenomenele meteorologice provoacă, an de an, pagube pe zeci de mii, chiar sute de mii de hectare. Autorităţi, asigurători, fermieri consideră că pentru protejarea agriculturii trebuie implicate fonduri publice. Toată lumea se fereşte însă de „cartoful fierbinte“ al celor mai frecvente riscuri.
România trăieşte în mare parte pe seama agriculturii, sector în care lucrează circa 30% din populaţie şi care are o pondere de peste 5% din produsul intern brut (în scădere, pentru că la începutul anilor 2000 depăşea 10%).
Pentru comparaţie, în Germania ponderea agriculturii este sub 2%. În general, în marile state occidentale, forţa de muncă din acest domeniu nu depăşeşte 5% din total.
Evoluţia economiei depinde în mare parte de agricultură şi, implicit, de starea vremii. Anul 2013 s-a încheiat cu o creştere de 3,5%, pentru că am avut un an bun. Dacă am scădea efectul agriculturii, creşterea economiei ar scădea şi ea cu un punct procentual sau chiar mai mult.
Deşi are o importanţă foarte mare, acest domeniu, foarte sensibil la condiţiile meteo, încă reclamă un sistem de asigurări care să îl protejeze de fenomene nedorite. Există două categorii de riscuri care ameninţă culturile agricole. În prima categorie intră cele mai frecvente calamităţi – secetă, inundaţii, îngheţ de iarnă, iar în a doua – calamităţi secvenţiale, precum grindină sau ploi torenţiale. Marea problemă este că tocmai la riscurile din prima categorie, cele mai periculoase, companiile externe de reasigurări evită să preia contracte, a spus Bogdan Pârvu, CEO la Fata Asigurări, societate specializată pe acest tip de poliţe. El a precizat că prima de asigurare se ridică la 1,5% din suma totală.
Şi atunci ar trebui introdusă o asigurare obligatorie pentru culturile agricole, la fel ca la locuinţe?
Toate speranţele în fondurile mutuale
O soluţie pe care autorităţile o discută cu asociaţiile profesionale vizează înfiinţarea de unul sau mai multe fonduri mutuale care să beneficieze de finanțare din fonduri publice.
Deputatul Costel Şoptică afirmă că ar fi nevoie de mai multe astfel de instituţii, pentru că regiunile ţării au riscuri diferite. „Avem un milion de fermieri, ar fi necesare cinci fonduri mutuale“, a declarat Şoptică.
El crede că ar fi bine să funcţioneze şi un sistem mixt, în care „fondul mutual să se suprapună peste asigurări şi ce nu poate să ofere asigurătorul să preia fondul mutal“. Dar, avertizează deputatul, „şi fondul mutual se fereşte de secetă şi îngheţ“. Cum vor funcţiona fondurile mutuale, ca entităţi independente sau sub controlul Autorităţii de Supraveghere Financiară, ca orice organizaţie activă pe piaţa asigurărilor? Acesta pare să fie un alt punct de conflict între reprezentanţii fermierilor şi diriguitori. „Fondul mutual e ONG, deci nu poate fi controlat de ASF, dar când are nevoie de bani de la buget, vrea să ia“, a comentat deputatul Costel Şoptică.
Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale merge pe varianta unui singur fond mutual. „Eu cred că un singur fond mutual este mai puternic. Cred că, dacă îl vom diviza, acea capacitate de acoperire a tuturor necesităţilor agricultorilor nu poate funcţiona dacă vor fi, de exemplu, 42 de fonduri. Cred că e bine să avem un singur fond mutual care să răspundă tuturor solicitărilor fermierilor“, a declarat Daniel Botănoiu, secretar de stat la MADR.
Din calculele ministerului, în fiecare an se înregistrează pierderi, din cauza îngheţului, ploilor sau secetei, pe o suprafaţă de 80.000-100.000 de hectare. Botănoiu spune însă că precipitaţiile de anul acesta au afectat o suprafaţă mai mică decât media anuală.
Banca Mondială semnalează lipsa transparenţei
Cum văd marile organisme finanţatoare problema fondurilor mutuale, ca instrumente în asigurarea producţiei agricole? Banca Mondială (BM) sesizează, într-un raport pentru România, două „limitări“, şi anume „lipsa transparenței și standardizării – condițiile oferite de firmele de asigurări variază semnificativ – precum şi variabilitatea excesivă a condițiilor, care împiedică formarea unei piețe transparente și competitive, benefică ambelor părți“. Totodată, BM recomandă pentru aceste organizaţii „alegerea cu grijă a compoziției consiliului de administrație, colectarea unor contribuții de la membri în valoare de 100-120 milioane de euro anual, specificarea clară a obligativității măsurilor preventive colective, segmentarea atentă a rezervelor financiare“.
Specialiştii de la Banca Mondială consideră că finanţarea publică ar trebui să atingă un nivel de 65%, iar din acest nivel, 75% să provină de la Comisia Europeană, şi 25% de la bugetul naţional.
Cum se asigură occidentalii
Cum sunt asigurate culturile agricole în alte ţări? Un studiu pe această temă a fost pus la dispoziţie revistei Capital de Florentina Almăjanu, director general la Uniunea Naţională a Societăţilor de Asigurare Reasigurare.
Astfel, în Germania, nu există asigurare obligatorie împotriva riscurilor naturale în agricultură. Cu toate acestea, procentajul de asigurări împotriva grindinei este mare. În același timp, puțini fermieri sunt dispuși să își facă o asigurare multirisc (îngheț, secetă etc.). Pentru daune extreme, fermierii încă se bazează pe intervenția statului.
În Finlanda, statul compensează pierderile provocate de calamităţi culturilor agricole prin legislația privind ajutoarele de stat. Acest lucru se va schimba în viitorul apropiat (începand cu anul 2016), deoarece sistemul național de ajutor pentru agricultură dispare. Riscurile acoperite variază de la asigurător la altul în Anglia. Se tinde să nu fie acoperite prin asigurare pagubele pentru culturile în aer liber, cauzate de inundațiile terenurilor agricole.
În fiecare an, Ministerul Agriculturii din Italia studiază un plan anual de asigurare care definește producții agricole, calendare și proceduri pe care producătorii agricoli trebuie să le respecte în scopul de a beneficia de contribuții publice – în conformitate cu reglementările Europene și naționale – pentru
a acoperi în parte costurile pentru asigurarea pierderilor economice cauzate de adversități atmosferice epizootii și boli ale plantelor. Conform cu abordarea generală a UE, în cadrul planului 2014, numărul minim de evenimente asigurabile în scopul de a beneficia de contribuția publică este ridicat treptat la 3. Contribuția publică este, de asemenea, diferențiată în avantajul producatorilor agricoli care asigură un număr mare de riscuri.
(Sursa: capital.ro)
