La câtâ publicitate s-o făcut Brexit-ului, aproape că-i o modă, iar euroscepticismul o virtute, Polonia și Ungaria fiind un fel de modele, nu neapărat de urmat, dar poate de observat, ca să ne dăm seama cam până unde poate ajunge mâna bărboasă a Marelui Urs. În linii mari să reținem că după intrarea în UE, poloneziilor li s-a cam rupt de criza din 2008, iar ungurii au ajuns să exporte sare și petrol, în condițiile în care subsolul lor este plat ca o masă de tenis și n-are nici un fel de umflături mai acătări, pline de niscaiva gaze sau alți fosili.
Dacă ne mai uităm o dată la discursul lui Farange, putem crede că suntem cei mai fraieri de pe planetă, iar britanicii, deștepții lumii, care s-au trezit că nu-i mare scofală să fii în UE, lucru care mai și costă pe deasupra. Ce-i drept, când ai Comonwealth-ul în spate, parcă nu înghiți eurometodele de trai, euroreguli și toate celelalte cu euro, ba mai și stai la coadă pentru fonduri. Oricum istoria se scrie sub ochii noștri și urmează să schimbăm un pic debutul la poveștile pentru cei mici cu „pe vremea când era Anglia în UE …“ Și asta n-ar trebui să fie preocuparea majoră, pentru că sunt altele mai groase, plus întrebări la care nimeni nu răspunde despre ce vor face compatrioții din Albion. Cotroceniul zice că ar urma o serie de discuții despre soarta lor, iar executivul are pe țeavă ordonanțe și-l cam doare în trei litere de treaba asta, singura chestie care contează, să fie vii și să voteze. Care și unde, nu importă, conform recentei ordonanțe de profil. Așa că, interesul pentru cei plecați de acasă în UK, mai pe planul doi după al doisprezecelea.
Și dacă am pomenit de euroscepticism, este oare prezent și la noi? Asemeni bancului cu SIDA ciobanului, este, dar numai ceva-ceva pe fundul sticlei, Europa nemaifiind o atracție ca pe vremea când dădea cu bani în noi ca la streaptease. Nu. Fondurile europene nu mai sunt mișto, pentru că trebuie să dai socoteală pentru fiecare cent și cine naiba să facă treaba asta? Semnezi, răspunzi. Nu semnezi, nu răspunzi. Și acuma, fie vorba între noi, și dat, și rugat … Singura șmecherie care se mai poate face, e să-ți tragi un salariu de talia unei pensii speciale, că visul unei mașini cu vilă și piscină moca s-a cam dus. Am putea chiar să mulțumim Celui de sus că n-am fost dați afară din UE, la câte golănii s-au făcut cu banii comunității europene. Dar ce a fost, a fost, fie primit, ce urmează trebuie clădit.
Și pentru asta trebuie să te bagi. Și cu cine să te bagi, că fiecare face cum îl taie capul, dar numai ce trebuie nu. Să ai acces la fonduri europene și să nu le folosești, din motive atinse anterior, este o mare prostie și noi vom fi amăgiți în continuare, aidoma măgarului cu morcovul la un metru de bot, cu iluzia unei autostrăzi ce urmează a se face. Prin 2500. Restul?
Numai de bine,
Văru
