Dacă încă n-aţi aflat ( din articolele de pupat dorsal contra firfirei & co ), iaca, aflaţ’ acu’ : ăl mai tare rector ieşean, moldovean, romînez, european, mondial & galactic e nimeni altu’ dăcît mister ex-tăbăcarul Caşcaval, sibianul ajuns jupîn la Politehnica di pi malurili Bahluiulu’. Om serios adica, os de arghelean, din pepiniera de dulapuri vorbitoare a prezidentului mecanic Klaus Wiermer Onanis.
Deci, automat, mare gospodar, musiu rector Caş-de-cal. Sibiu, Ardeal, Emperiul Austro-Ungar … înţelegeţi ‘mneavostră … Doar că socoteala din limbile lăudăcioase & pseudo-jurnalistice nu se potriveşte mereu cu cea din realitatea politehnistă. Bunăoară, cu cea din cantina campusului studenţesc ” Tudor Vladimirescu „.
Mîncarea e decentă, nimic de zis. Doar că, odată cu venirea verii, cantina respectivă începe să semene a saună gratuită. Adică : atunci cînd studenţii mănîncă, îi cam trec sudorile. De la căldură, nu de la emoţii. Aşa că se deschid geamurile. Iar pe geamurile fără plase încep să intre muştele. Care încep să zburde prin farfuriile cu mîncare.
Nea rectoru’, schema e simplă : de pe vremea cînd dădeai matale oile la strunga sibiană, s-a inventat o chestie numită ” aer condiţionat ” ( nu-ţi mai explic cum funcţionează, întreabă la catedra de ” Maşini termice ” ). Deci : ori le zici la subalterni să pornească aerul condiţionat din cantină ( dacă e instalată minunea asta tehnică ), ori dai ordin să instaleze aşa ceva.
Dacă te temi că aeru’ condiţionat e lucrarea Necuratulu’, poţi da ordin să se pună doar plăşi la geamuri. Plus o firmă la intrare : ” Cantina stînii politehnice conduse de ciobanul-şef & rector Caşcaval „. Caşcaval afumat, desigur. Cu rumeguş de rectorat cam pe ducă.
