despre absența lui Enkidu
Se întîmplă, uneori. Văzînd o filmare cu David Oistrah, domnul David Oistrah, mi s-a făcut dor, instantaneu, de Adrian Berescu.
Nu zîmbiți, nu era din tribul lui Freddie Mercury, ba chiar dimpotrivă
Era din tribul fălcoșilor lui David Oistrah, dar și din tribul motocicliștilor prea alegri. Sau prea prestissimi.
Din cauza acestui prestissimo s-a și dus, tînăr, și din cauza asta n-am mai băut amîndoi vodca ‘ceea Nemirof cu ardei iute și miere, cu icre roșii ca zakuskă, plus pîne neagră, de secară, de la Chișinău.
Da, Berescu, Taz, ,, uăi, Berescu ,, , era din tribul marelui fălcos Oistrah, care era din tribul celui mai mare fălcos, Bach, Johann Sebastian. Domnul cantor, tata’ lor, adică.
Dar Berescu, cel din tribul lui Oistrah și al lui Bach, era și din tribul mic al oamenilor simpli, firești, care știu că fiecare avem ce ni s-a dat, și n-avem vreun merit sau vreo vină pentru asta. Am o bănuială că și domnul cantor Bach știa asta, nu doar fiindcă scria cantate pentru nunți, botezuri, cumetrii.
Alții și-ar fi tăiat o ureche ca să cînte la vioară ca Berescu. Dar Berescu m-a cam lăsat mască atunci mi-a spus, odată, absolut firesc, ca un copil mare, că visul lui e să aibă un magazin de motociclete și să meargă cu ,, motorul ,, .
Asta era Berescu, tînărul concert-maestru de filarmonică și vioara întîi a unui cvartet de clasă mondială – un copil mare. De asta și cred că eram prieteni, nefiind eu un monument de mare maturitate.
Îi mulțumesc domnului David Oistrah că datorită lui am putut, după atîția ani, să scriu ceva despre Berescu. Taz, după numele lui de motociclist prea prestissim.
Nu-i mulțumesc nici unui domn zeu că Berescu s-a dus, cum s-a dus.
Ca Enkidu, cu care visam lei, sunete și înțelesuri.
Și mîncam ciorbe de burtă cu mult ardei iute.
Nț, asta nu-i nici-o ieftineală ori vreun sacrilegiu.
Vă pot garanta – dacă ar putea citi cuvintele astea mici, Berescu / Taz /,, uăi, Berescu ,, ar chicoti, cu figura aia de copchil mare, și ar zice, zîmbind cu gura pînă la urechi : ,, Daaa, man, merge o ciorbă de burtă ! Naasulie ! ,, .
Firescul excepției. Asta era Berescu. Un Enkidu cu care puteai vîna lei, cvartete, concerte de Vivaldi sau ciorbe de burtă cu mult ardei iute.
Pe el l-a vînat o combină agricolă, condusă de un tractorist beat.
Sau poate că l-a vînat, de la început, nimicul care conduce lumea. Ca un trombonist beat, cu pretenții de Celibidache.
Da, Berescu, uăi, Berescu, di asta nu mai putem mînca noi o ciorbă de burtă, sau niște icre roșii cu pîne neagră di la Chișinău, plus o vodcă Nemirof cu miere și ardei iute.
Da, de asta a murit prietenul meu, Enkidu, cu care visam lei, sunete, înțelesuri.
,, Și niciodată n-o să vie iară „.
Lucian Postu
Lucian Postu este publicist şi consultant politic, PR & media. A fost corespondent BBC şi Radio Europa Liberă , consultant BBC pentru Republica Moldova şi editorialist al mai multor publicaţii . Foloseşte ortografia recomandată de Institutul de Filologie ” Al. Philippide ” din Iaşi, cu excepția cuvîntului ” romîn ” și a derivatelor sale.
