Dacă sînteţi ieşeni şi încă n-aţi aflat că sînteţi şi fericiţii contemporani ai marelui scriitor, scenarist, fotograf, foncţioner şi şmecheraş Flooorin Lăăzăăăreeescuu ( !!! & aplauze, pliz ), apăi diiigeaba mai trăiţ’ pi lumea-iasta. Parol.
Cum, ” Care Lăzărescu ? „. Mvaaai … Da’ se poaate …? Chiar aşaaa …? Ăl’ de-a făcut pelteaua aia de scenariu cu iz de carcalete la vestitul ” Aferim ” al lui Radu Jude. Da’, ca s’ him corecţ’ , la softu’ lu’ Lăxărescu era cam greu s’ priceapă iel c’ o asemenea salată alchimească, cum i-a comandat regizorul, îi reuşea cu greu chiar şi unui meşteşugar levantinos ca musiu Cărţărescu, d-apăi unui unui băietan ca el, calfă cu pretenţii de meşter.
Di la ci m-am luat ? Aaa, păi citisem un banc involuntar cu scrietorul Lăzărescu, pus de chiar el însuptşi pi Feisbuc : cică anu’ ista, la FILIT, cînd s-a întîlnit cu o scriitoare mai în vîrstă, ‘mneaei s-a mirat că ‘mnealui, musiu Lăză’, arată altfel decît îşi închipuia ea, cînd vorbeau la telefon. ” Da’ cum credeaţi că arăt ? „, a întrebat berbantul scrietor, plin de speranţa că răspunsul va fi ” Ca Brad Pitt „. Dăcît că răspunsul a fost altul : ” Blond „.
Faptul că dl scrietore arată ca un algerian lunecos nu scade cu nimic din meritele amuzamentului stîrnit de descrierea psihologică, nu fizică, făcută de respectiva scriitoare, prin bancul ei de tip englezesc, mai mult sau mai puţin involuntar. Prin urmare, avînd în vedere celebritozitatea evidentată a dlui scrietor Lăxărescu, redacţiunea acestei rubrici / pagini a decis, cu unanimitate de vot unic, împingerea eminentelui autore în posterioritatea eternă, prin intermediul unor bancuri şi a unei mini-balăzi ( de voiaj, cu baterii ).
*
– Ce deosebire e între actorul Nae Lăzărescu şi scenaristul Florin Lăzărescu ?
– Unii mureau de rîs la poantele lu’ Nae, da’ de la scenariile lu’ Florin te cam apucă jalea.
*
– Cum se va numi continuarea filmului ” Moartea domnului Lăzărescu ” ?
– ” Moartea pasiunii scriitorului Lăzărescu „.
End nau, leidis end gentîlmens, stimate juriu di la prem’urili Oscar ( Peterson, nu Wilde ), voilà, the mini-balada de voiaj, dedicaricită eminentelui noxtru con-citadin Flooooriiin Làăáâåxăăreeescuuu ! ( aplauzuri, lenjerie di damă aruncată pi şcenă, ţipete fomenine ca la Bitîlz & Maikîl Geksîn )
se interpreteşte cu arcompaniament de cercuri de butoi vintigi’, plus lanţ de bicicletă Ukraina, degresat ( pă ritm dă manea by DJ Mitică Cantemir )
Cine trece, tigvă seacă,
Cu paltonul peste geacă
Şi cu Nikonul de gît ?
Lăzărescu, el, dăcît !
Dom’ Florin, maiextru mare,
Titan făr’ asemănare,
Titan jmeker, compozit,
Cu aramă-acoperit,
Cu tungsten şi cu wolfràm,
Mai tare dăcît Vandam
( Ba şi ca-Costică Dram ).
Cînd ţi-a scrie el v’o proză,
Balzac face, brux, viroză,
Rebreanu se depresează,
Heminguei se împuşchează,
Că nu poate suporta
Că n-are valoare-aşea.
La scenariu cînd se scapă,
Arriaga de draci crapă,
Titus Popovici (da, zău ),
Se întoarce-n copîrşău,
Iar Găbilă Andronache
Dă în boala lu’ Calache.
( De Sapdaru nu mai zic,
C-are deja pulsu’ mic )
Cînd pozează din Nikòn,
Moare Cartier-Bresson,
Ozolin Duşa palpită
Şi abia poate să-nghită,
Iar Canon, blitzuitor,
Îl face ambasador.
Foaie verde-a bobului,
Băăă, n-aveţ’ valuarea lui,
A Fl. Lăzărescului !
Muriţi, băi pitici, dă ciudă,
Bate-v-ăţi cu basca udă
Peste buca de contur,
Că el o să ia Goncourt !
Nobeli-v-aţi toţi de pizmă
Că Lăză’ are carizmă,
Mai ca un călcîi dă cizmă,
Şi-i bengos precum o clizmă.
E mai tare ca-carpeta
Cu ” Răpirea din serai „,
Cînd iese cu bicicleta,
Impozant ca un tramvai.
Mai pe scurt, el e podoaba
Cea de preţ, ca o pepită,
Că are talent cu roaba
( Isaura, cea vestită ).
Minunaţi-vă de dînsul
Cît nu-l iau la Bollywood,
De-o să vă apuce plînsul
Şi-o să staţi cu nasul ud.
Deci, dăcît o înche’ere
Vreau acum să vă mai zic :
Pot să crape toţi la fiere,
Că Lăză’ ieste unìc,
Ca-culoarea caşcalie,
Cu dungi galben-roz-maro.
Bagă, Lăză’, meserie,
Că vrăjeală ai angro !
