Mare tămbălău, mare, zilele trecute, pe tarlaua feisbucală a entelectoalilor dă suptţire bucureştenezi, cu stropi aruncaţi înspre mahalaoa ieşeană. Mai pă scurt, ca la Gara dă Nord : un tovarăş gagiu pă nume Cătălin Stoica, mare sociolog şi profesor pe la SNSPA, l-a luat la-mpins vagoane pe ziaristul ieşean Pavel Lucescu.
Mă rog, în principiu asta e o chestie naturală, benefică societăţii, ba chiar igienică, fiind exersată în mod repetat chiar în această rubrică / pagină. Dăcît că z big entelectoal Stoica l-a luat pe Lucescu, din prima, cu academicul apelativ ” coaie „. Asta deşi Lucescu nu-i zisese anterior nimic de morţii sau de crucea maternă.
I-a zis însă ulterior, absolut justificat, exact & moderat, ” cocalar ” şi ” golănaş dă Bucale „. Şi d’aici-şea a început dăcît manelăraia bucureşteneză cu coperţi dă Moţart şi Ştochauzăn ( ăştea ie amîndoi compozitori, nu bomboane şi pikamăr nemţesc ). În dixtribuţie : Fatma Ylmaz, Liviu Chelcea, Sidonia Bogdan, Iulia Popovici ş. a. ( în colţul maroniu, pro-testiculos ), iar în rolul rabinului solomonico-parşiv – cleiosul avocat al crimelor staliniste, Vasile Ernu pe numele lui.
Cea mai amuzantă avocată a ‘oaielor maxculine a fost sărmana Sidonia Bogdan, iar cea mai tupeistă – nesimţita cu franjuri Iulia Popovici, care s-a găinăţat prelung şi rafinat peste cei care nu pricep că gratularea, în public, cu apelativul ” coaie ” a unui necunoscut care nu te-a jignit ie dăcît ceva normal, deci de ce atîta ofuscare dă ţeran dă la Iaşi ?
În schimb, pentru popovicele din dosul curţii mentale, ” cocalar ” ie rasizm, frate, ie dăcît segregare nasoală, să moară mama lu’ Nelson Mandela. Desigur, dacă i-ai zice gonflatei popovice că ie dăcît o ziarizdă flatuloasă, ar sări în sus mai ceva ca Serghei Bubka cu prăjina. Prăjina aia cu care sar primele, la ţară, practicantele unei meserii pe nedrept discrimunate, ievedent.
Deci : s-a dăşchis sezonul bucureştenez de testiculeală entelectoală. Do’o la preţ de unu, că ie mici.
