A stîrnit oarece vîlvă încordarea recentă a unui băiat de mingi universitare bahluieze, băiat care e niscai profesoraş pe la departamentul de jurnalism din Copou, Stipiuc pe numele lui de om. Prin încordarea respectivă, omuleanul protesta contra revenirii în capul mesei a rectorului auto-suspendat Tudorel Toader, ameninţînd cu greva şi plecatul la cules căpşuni vest-europene.
Avînd în vedere antipatia evidentă emanată de constipatul ex-ministru al justiţiei, multă lume de prin tîrg sau de pe alte plaiuri l-a felicitat & susţinut călduros pe junele zurbagiu, sperînd că gestul lui va da semnalul unei răscoale în ograda păstorită de recent mazilitul mădular al guvernului pesedisto-aldist. ” Singura soluţie – înc-o revoluţie ! „, cum ar veni.
Doar că unii ieşeni, care nu ţin minte doar ploile din zilele trecute, şi-au adus aminte mai multe lucruri interesante legate de junele revoltat Stipiuc. Bunăoară, un serial cu dezvăluiri fulminante, vizînd mai multe nereguli de la departamentul de jurnalism unde prestează actualul protestatar. Autorul acelui serial era Florea Ioncioaia, unul dintre profesorii de la respectivul departament, principalul acuzat era ” naşul ” departamentului, Daniel Condurache, iar junele Stipiuc ne era prezentat ca una dintre rotiţele mecanismului condurăchist.
Neregulile pe care le înfiera revoltatul Ioncioaia aveau şi un iz penal destul de străveziu, nu doar unul administrativ. Doar că acum, după modelul caragialian, acuzatorul mafiei condurăchiste e tovarăş & camarad de luptă anti-toaderistă cu fosta rotiţă a mafiei condurăchiste. Nostim, nu ?
” Totul pentru front, totul pentru victorie ! ” pare acum un slogan ruginit, cel puțin pentru musiu Ioncioaia . De unde se jeluia de mama focului, strigînd ca din gură de şarpe contra mafiei de la jurnalism, învolburatul tribun de anţărţ şade acum, frumuşel, umăr la umăr cu tribunaşul de azi. Mde, spiritele mari se întîlnesc în aerul tare al prinţipurilor, dacă patria o cere …
Cum e greu de crezut că micul şopîrl Stipiuc a cotcodăcit contra iguanului Toader fără ştirea crocodilului Condurache, aşteptăm cu interes şi zeamă de lămîie o reconciliere istorică : revol’ţionarul Ioncioaia, la braţetă cu don Daniel C.
Cum rămîne cu onoarea lu’ conu’ Florică, neleperată ? Las’ că i-o leperează dom’ Leprică. Plus un kil de mastică prima !
