Știți vorba aia cu „halal viață de artist, ziua vesel, noaptea trist“. Ei, bine, la Iași e invers. Tristețea e diurnă și s-a instaurat la nivel de grup, pentru că sunt o seamă de artiști care expun și vând într-o veselie, iar restul trăiește de pe azi pe mâine, care pe-o slujbă, care profesor, etc.
Mai mult se vorghește pe la colțurile instituției cu pictori, că s-o creat un fel de simbioză între conselierul Nedelcu, răspunzător cu artele frumoase și cei ce vor să se expună sau să primească oarece subvenții pentru actul creației. Ca să fie mai clar, dacă matale ai pictat și vrei să vadă lumea ce-ai pictat, învelești un tablou cu fundă și-l depui unde trebuie, procedeul fiind identic în cazul celor ce n-au bani de vopsele, dar au potențial.
Și uite așa onomasticile din anturajul lui dom Nedelcu sunt salvate, ca să nu mai vorbim de căderile pe spate ale beneficiarilor de așa cadouri, că „uite, dom’le, se mai circulă și artă pe lumea asta, nu numai rachiuri și dame“. Corect?
