Atracţia erotică dintre două persoane este determinată de microorganismele care intră în alcătuirea microbiomului fiecăreia dintre ele, afirmă un cercetător.
Într-un articol publicat în British Columbia Medical Journal, Bill Miller, un medic care lucrează în calitate de consultant ştiinţific în cadrul companiei OmniBiome Therapeutics, explică fenomenul atracţiei erotice printr-o teorie surprinzătoare: microorganismele din corpul nostru joacă un rol esenţial în acest proces.
Pe corpul uman şi în interiorul său trăieşte o comunitate de microorganisme extrem de complexă – formată din bacterii, virusuri, ciuperci microscopice –, care formează microbiomul normal al organismului nostru.
De 10 ori mai numeroase decât celulele corpului uman, conform lui Miller, aceste microorganisme ne influenţează hotărâtor starea de sănătate, înrâurind aspecte precum predispoziţia la obezitate, diabet şi alte afecţiuni, dar şi starea de spirit şi comportamentul, precum şi funcţionarea sistemului imunitar.
Cercetările din ultimii ani au vizat mai ales microbiomul intestinal, despre care se ştie acum că îndeplineşte un rol vital în corpul uman: este implicat nu doar în digestia alimentelor, ci şi în producţia anumitor vitamine, a unor neurotransmiţători (astfel explicându-se influenţa sa asupra psihicului), a unor substanţe implicate în funcţia imunitară şi, probabil, a multor alte substanţe încă insuficient cercetate, dar cu funcţii esenţiale în fiziologia organismului uman.
După opinia lui Bill Miller, aceste microorganisme ar putea influenţa nu numai răspunsul emoţional la stres şi înclinaţia spre depresie, ci şi „potrivirea” în cuplu: microbiomul nostru are un cuvânt hotărâtor de spus când e vorba de găsirea unui partener.
De exemplu, când doi oameni se sărută, se produce un transfer de microorganisme din microbiomul gurilor celor două persoane. Interesant este faptul că frecvenţa sărutărilor nu duce neapărat la creşterea atracţiei; în schimb, există anumite caracteristici ale compoziţiei microbiomului gurii, la cei doi parteneri, ce produc un efect indiferent de frecvenţa sărutărilor. Pe scurt, compoziţia microbiomului unei persoane o influenţează inconştient când e vorba de a fi atrasă de cineva.
Deşi ideea că, într-un fel, bacteriile din noi hotărăsc cine ne place şi cine nu ar putea fi oarecum deranjantă pentru unii, teoria lui Miller se potriveşte cu rezultatele surprinzătoare ale unor cercetări realizate în ultimele decenii, care arătau că atracţia între sexe are o bază imunologică; specialiştii au evidenţiat, de pildă, rolul aşa-numitului complex major de histocompatibilitate (CMH), substanţe cu rol imunitar, a căror sinteză este codificată de anumite gene. Mai multe studii au arătat că femeile tind să fie mai atrase de bărbaţi care au gene ale CMH diferite de ale lor.
Ar fi vorba, deci, de o „complementaritate imunologică” între parteneri; o astfel de combinaţie ar conferi, cred cercetătorii, şanse mai mari ca din uniune să rezulte urmaşi mai sănătoşi.
Aceste idei sprijină aşa-numita teorie hologenomică a evoluţiei, care, spre deosebire de teoria darwinistă clasică – ce are în centru organismele individuale supuse acţiunii selecţiei naturale – sugerează că selecţia naturală se bazează pe relaţia simbiotică a unui organism cu comunitatea microbiană asociată lui.
Teoria a luat naştere în urma studiului recifelor de corali, structuri care conţin comunităţi microbiene abundente, implicate în mod vital în viaţa recifului.
Deşi controversată, teoria hologenomică a evoluţiei nu desfiinţează viziunea darwinistă; mai degrabă, după cum spune Bill Miller, duce darwinismul cu un pas mai departe.
Concepţia darwinistă bazată pe ideea organismelor individuale aflate în competiţie unele cu altele este incompletă, crede Miller; ceea ce contează cu adevărat este partea „nevăzută” – aspectul imunologic, dinamica celulară din interiorul organismului, relaţiile de colaborare dintre toate celulele ce alcătuiesc corpul uman -, aceasta având o importanţă esenţială în explicarea bazelor biologice ale atracţiei erotice dintre oameni.
Sursa: descopera
