Liderul Partidului Pentru Iaşi (PPI), Andrei Postolache, i-a atacat în termeni duri pe şefii PSD, în special pe cei cu probleme penale. Într-o scrisoare deschisă, Postolache le transmite liderilor naționali ai social-democraţilor că respinge viziunea acestora asupra modului în care văd ei România, „un fel de postapocalipsă a jegului moral“.
Iată, mai jos, scrisoarea deschisă a liderului PPI:
„Un fel de scrisoare deschisă către Dragnea și toți ai săi, dar mai mult de atât. Despre țara în care vreau eu să fiu, care nu e țara lor. Despre o Românie care cere mai mult de la noi, dar ne dă în schimb o viață cu sens.
Către Dragnea și ai tăi: resping viziunea voastră, un fel de postapocalipsă a jegului moral. Felul cum vedeți voi lumea mă face să mă gândesc la niște moșieri de prin 1700 toamna care au o bucată de pământ undeva care e a lor, unde Vodă nu prea se bagă peste ei atât timp cât curge ceva șpagă și în sus. Pe bucata asta de pământ faceți ce vreți, furați, beți, goniți cu calul pe mijlocul uliței, aruncați gunoiul pe jos și râgâiți tare cu râsete în timp ce mamele își ascund copiii de frică. Oamenii nu prea au multe, nu prea știu multe. Ăia needucați și muritori de foame se mulțumesc cu ce vă scapă printre degete și zic sărumâna. Pe ăia care deschid ochii îi intimidați. Țineți afară ideile “noi și primejdioase” venite de la Paris, că nu sunt destul de “românești” pentru voi. Bat modernitatea, lumina și rațiunea la ușă, dar voi nu le vreți, vouă vă place jegul. Jegul ăla care ține lumea săracă, ocupată cu ziua de mâine, manipulabilă, jegul ăla care vă permite vouă să aveți tupeul să le ziceți românilor că au de ales între cinste și o pâine. Sunteți niște creaturi adaptate la jeg, acolo e locul vostru. Dacă intră lumina și cinstea peste voi vă ofiliți de la sine, nu faceți față, dispăreți și vă e frică al naibii de mult de asta.
Ei, dar uite tu beleaua: se cam vede ziua. Și o să vă ofiliți.
Într-un fel, ar trebui să vă mulțumesc. Fără voi, aș fi fost poate și eu un om mulțumit de mine, relaxat, ocupat să-mi fac treaba mea, cu ce am de făcut în weekend, cu ieșitul la o bere, cu o vacanță, cu ceva acolo. Băgându-mi însă de atâta vreme jegul vostru pe gât, m-ați forțat să mă gândesc la voi, iar fiindcă nu-mi place să mă gândesc mult la voi, m-am gândit mai mult la lumea în care trăiesc. La țara asta așa cum o văd eu, fără voi și alții ca voi.”
