Ne-am tot mirat noi, cum mama naibii un municip ca Iașul n-are un arhitect șăf cu pregătire și cohones, că mai are un pic și ni se duce vorba de târg policolor de la duiumul de tencuieli și case ciudate ce se ridică pe unde nu te aștepți.
Că a fost un nene Mustiață, june tânăr și cu perspectivă, dar când să se aburce pă post cu concurs, concursul o fost mai rău ca Everestu și musiu candidatu o rămas la tabăra de bază cu nota doi. Și pe bună dreptate pentru că între dom primare și vicecumătrul mnealui s-o dat o mică bătălie pe la gioale în legătură cu onor dom arhitect, care nu știa de ce parte s-apuce, ambii fiind destul de ofertanți ca și perspective.
Cu o mișcare strașnică dom primar l-o adus nazat pe dom Mustiață la edificiu, cu condiția expresă ca tot ce mișcă-n scrisoarea a treia, râul, ramul, să fie imediat și degrabă raportate pe biroul unu.
Acuma, fie vorba-ntre noi, și dom vice și dom junele primărete cunoaște cum se face blocurile în municipiu, plus care-i traseul plicurilor în natură, fapt care a condus la un fel de gelozeală că unu ar avea mai mult și altu deloc, domnu vicecumătru folosind orice prilej pentru câte-un șut la mustiață lui dom Mișu cu semnificația clară – alo, măi cumătre, nu-i prea mult, bre?
