Ana are mere, dar şi portocale sau lalele. Schimbul de experienţă, un mijloc de a vedea cum reuşesc unii acolo unde greşesc alţii

Inspectorul şcolar Sabina Manea a mers în Olanda pentru a vedea care sunt lucrurile bune din performantul sistem educaţional. 70% din şcolile din această ţară sunt private, iar consiliile proprii hotărăsc totul. Toţi olandezii ştiu cel puţin o limbă străină şi toate obiectele se predau în mai multe limbi. Clasele au pereţi de sticlă, totul este la vedere, şi nu există teme pentru acasă.

 

 

Considerat în colaps, sistemul educaţional românesc se mândreşte în prezent doar printr-o elită care obţine, an de an, premii la concursurile internaţionale. Reversul medaliei îl reprezintă testările în masă care indică un analfabetism funcţional ridicat. Inspectorul şcolar Sabina Manea s-a întors recent dintr-o vizită de studiu din Olanda şi a identificat elemente organizatorice de top care ar putea fi aplicate cu succes şi la noi.

 

 

E sfânt să ştii o limbă străină

Primul element care a încântat-o pe Sabina Manea este poliglotismul olandezilor. „Nu fac o pledoarie pentru o limbă anume, dar toţi ştiu bine cel puţin o limbă străină. Ei încep învăţământul bilingv încă de la 5 ani, când intră în sistem. Toate materiile se studiază bilingv, dar Bacalaureatul îl dau în olandeză”, explică inspectorul ieşean. Aşadar, sistemul olandez încurajează învăţarea limbilor străine, dar îşi protejează limba naţională prin impunerea unui examen doar în limba olandeză.

„Engleza o vorbesc toţi, dar nu toţi ştiu doar engleza. Când am vorbit în franceză, mi s-a răspuns în franceză”, spune Manea. În opinia inspectorului şcolar ieşean, ideal este ca fiecare copil să ştie cel puţin o altă limbă străină, în afară de engleză: „Engleza este limbă universală, o ştie cam fiecare, mai mult sau mai puţin bine. Eu cred că rusa, araba sau chineza se vor vorbi pe spaţii largi în perioada următoare”.

 

Adaptare, şi nu copiere

Sistemul românesc de învăţământ este considerat învechit şi neperformant, dar Sabina Manea susţine că trebuie preluate doar unele elemente din ţările cu învăţământ performant. „Eu nu sunt adepta preluării integrale a unui sistem dintr-o ţară şi aplicarea acelui sistem aici. Sunt elemente interesante, bune, care pot fi adaptate”, crede Manea.

Un astfel de element îl constituie chiar sala de clasă. „La un liceu vocaţional din Haga am văzut ceva ce s-ar putea aplica şi aici. Fiecare profesor are sala lui de clasă, aşadar nu se schimbă profesorul după o oră, ci elevii. În primul rând, cadrul didactic are un ascendent de natură psihologică. El îi primeşte pe elevi în propria clasă, nu intră el în clasa elevilor. Apoi, în pauză nu mai este timp de făcut repede o temă sau pentru indisciplină”, spune profesoara Manea. Trebuie precizat că în majoritatea ţărilor occidentale elevii nu au teme de făcut pentru acasă, acestea fiind realizate la şcoală.

 

Transparenţă extremă

Multilingvismul pare o stare de normalitate în Olanda şi, potrivit Sabinei Manea, până la 12 ani copiii din Friesland învaţă în trei limbi: olandeză, frisian (a doua limbă oficială) şi engleză. Pereţii claselor sunt din sticlă, ceea ce face inutile camerele de supraveghere, iar profesorul nu poate fi deranjat decât în cazuri extreme. Dacă doreşte să supravegheze activitatea la ore, conducerea şcolii o poate face prin pereţii transparenţi. Acest tip de „transparenţă” se întâlneşte la toate nivelurile, inclusiv cel guvernamental. Orele de curs au 70 de minute, timp în care se rezolvă şi temele, iar accesul la bibliotecă este asigurat 7-8 ore pe zi datorită voluntariatului părinţilor.

 

 Sabina Manea (stânga) a participat la dezbateri despre sistemele educaţionale (Foto: Arhiva personală Sabina Manea)

Europa le intră în sânge de mici

Traficul îngreunat din preajma şcolilor, caracteristic României, lipseşte aproape cu desăvârşire, pentru că, în opinia inspectorului ieşean, copiii olandezi vin la şcoală, în proporţie covârşitoare, cu bicicleta. Pe lângă acestea, olandezii sunt obişnuiţi de mici să se descurce în Europa. „O săptămână pe an este dedicată activităţilor/jocurilor/atelierelor pe teme europene. De exemplu, cum să-ţi pregăteşti o călătorie într-o ţară europeană, cum îţi alegi traseul, cum faci rezervările, cum îţi calculezi banii necesari…”, explică Sabina Manea.

 

Sisteme educaţionale din Occident

 

Olanda

Învăţământul obligatoriu începe la 5 ani şi durează până la 18 ani (între 5-12 ani este învăţământul primar, între 12-18 ani învăţământul secundar), apoi, în urma unui examen naţional, se permite trecerea în învăţământul terţiar. Circa 70% din şcolile din învăţământul primar/secundar sunt şcoli private şi au comitete şcolare puternice, care îşi stabilesc singure propriile politici. 

 

Germania

Învăţământul vocaţional din Germania este considerat cel mai bine dezvoltat din lume, dar, în acelaşi timp, face diferenţieri foarte mari între copiii cu o pregătire slabă, cei de nivel mediu şi elite. Diferenţierea aceasta a dus la un sistem educaţional segregat în funcţie de abilităţile copiilor: o şcoală pentru cei mai slabi (Hauptschule), o şcoală pentru elevii de nivel mediu (Realschule) şi una pentru elite (Gymnasium), special creată pentru a facilita accesul la o facultate.

Învăţământul profesional dual durează trei ani şi începe după ce elevii termină 10 ani de învăţământ obligatoriu. În Germania, la profesională merg elevi de la toate cele trei şcoli (Real­schule, Hauptschule şi Gymnasium). I se spune „învăţământ dual” tocmai fiindcă se poate alege terminarea studiilor cu o diplomă obţinută la examenul Abitur, echivalentul Bacalaureatului, sau doar cu diploma de meseriaş.

 

Spania

Învăţământul obligatoriu spaniol începe la 6 ani şi nu există gimnaziu. Şcoala primară ţine până la vârsta de 12 ani, urmează şcoala secundară obligatorie, care durează patru ani. La 16 ani se termină învăţământul obligatoriu, iar elevii mai parcurg încă doi ani de şcoală, la sfârşitul cărora dau Bacalaureatul. 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here