Elena Balla s-a angajat în 1966 la Ţesătura şi a urcat treaptă cu treaptă până a ajuns directoare pe Centrala industriei uşoare. Femeia ştie tot despre cum se pot face banii în această afacere şi spune că e o prostie că au închis fabrica, pentru că putea rămâne profitabilă. Din trei în trei luni îi raporta lui Ceauşescu: „Era rău de tot. Când urla o dată, te înspăimânta. Toţi tremurau în faţa lui”. Profitul Fabricii Ţesătura era aşa de mare încât îl ascundeau de Ceauşescu, pentru a nu le fura banii. Izmenele de cowboy erau făcute la Iaşi.
Una dintre cele mai puternice femei din Iaşi din perioada comunistă a acceptat să vorbească în exclusivitate cu reporterii săptămânalului 7EST despre acele vremuri. Începând cu anul 1982 şi până la revoluţie, Elena Balla a condus, în calitate de director general, Centrala Industriei Bumbacului Iaşi ce avea în subordine 12 întreprinderi din Moldova, printre care şi defunctele Ţesătura Iaşi sau Moldova Tricotaje. Răspundea cu funcţia pentru 28 mii de muncitori. A a vut şansa să fugă din ţară dar nu a putut să-şi lase familia în urmă. În zilele noastre, celebra Ţesătura nu mai există. Chiar dacă după Revoluţie tehnologia întreprinderii era în ton cu cea vestică. A fost demolată făcând loc unui proiect imobiliar.
Colectivul oamenilor muncii din Centrala industriei uşoare. Elena Balla, în primul rând, în centru, era atât de mărunţică încât şi când stătea în picioare credeai că e aşezată pe scaun
Calitate excepţională
Elena Balla şi-a început cariera ca simplu inginer în 1966. A ajuns la Moldova Tricotaje, întreprindere care producea pe bandă rulantă lenjerii de corp pentru bărbaţi, femei şi copii. La mare căutare erau treningurile şi hanoracele care din punct de vedere calitativ excelau. Şi traseul Elenei Balla continuă graţie profesionalismului de care a dat dovadă. Câştigă în anul 1982 postul de director general al Centralei Insdustriei Bumbacului. În acel an, producţia era de 120.000 de produse finite pe zi.
Izmene pentru americani
Exporturile mergeau strună. Sub conducerea Elenei Balla au fost semnate contracte cu Germania, Norvegia, Danemarca, Anglia şi Statele Unite ale Americii. Străinii erau încântaţi de articolele produse la Iaşi. Mai ales americanii care comandau lenjerie pentru fermieri. Fostul director îşi aminteşte că acest tip de lenjerie putea fi observat în filme. Semăna cu izmenele autohtone. Numai că acestea erau cu tot cu flanea de corp şi se încheiau cu mai mulţi nasturi. Şi contractele cu ruşii mergeau numai că aceştia furau ambalajele. ”La ei toată marfa o trimiteam în lăzi de lemn. Pentru că erau șmecheri, ei ne luau și lemnul odată cu produsul, dincoace dădeam numai în cutii de carton, mucava cum se spunea”, îşi aminteşte fostul director.
Pensionară de mulţi ani, Elena Balla locuieşte acum în Târgu Frumos
Transporta slănină şi cârnaţi pentru fratele lui Ceauşescu
Un episod interesant este acela când ieşeanca a fost trimisă la Viena să încheie mai multe contracte cu austriecii. În Viena locuia Marin Ceauşescu, fratele dictatorului Nicolae Ceauşescu. Acesta era şeful Agenţiei Economice. Cînd delegaţia română era trimisă în Austria trebuia să treacă mai întâi pe la Marin pentru stabilirea unei strategii. Zis şi făcut. Elena Balla s-a urcat în tren spre direcţia Viena. Numai că emoţiile au devenit de nesuportat când o persoană a vizitat-o în compartiment. Aceasta avea o cutie mare în mână pe care scria Marin Ceauşescu. Elena Balla ştia despre cine e vorba motiv pentru care neliniştea nu a trecut. ”Mi-a spus să nu am nicio grijă pentru că în cutie erau slănină, cârnați și toate preparatele de porc și făină de porumb pentru că lui îi place mâncarea noastră de acasă. Nu am zis nimic. Nu am avut probleme la vamă”, mai spune Balla.
Nu crede că s-a spânzurat
A ajuns la Viena şi a trebuit să se întâlnească cu Marin Ceauşescu. Fiind însoţită de o colegă, au fost întrebate dacă vor să servească ceva. Au ales un pahar de whiskey ”ca proştii” chiar dacă în barul lui Marin se aflau cele mai fine băuturi. Nu s-a folosit de faptul că era fratele dictatorului lăsând o impresie foarte bună. La plecarea din Austria, Elena Balla a fost întrebată dacă a cumpărat ceva pentru acasă. Fâstâcită a dat din cap că nu. Atunci, i-a pus la dispoziţie şoferul personal pentru un tur de magazine. ”Se spune că la revoluţie Marin Ceauşescu s-a sinucis. Eu nu cred asta. Cu siguranţă a fost omorât”, crede Balla.
Ultimele zile de viaţă ale Ţesăturii, înainte de demolare. Aici ar trebui să apară un mall, dar pe criză nu se ştie când va fi construit
Iliescu, zburat pentru că a uitat de Elena Ceauşescu
Puternica femeie a fost nevoită să lucreze şi cu membrii de partid. Mai ales când, la Iaşi, Ion Iliescu, viitorul preşedinte al României de după 1989, era prim-secretar. Şi a venit momentul în care Elena Balla a trebuit să ţină un discurs la Bucureşti în faţa soţilor Ceauşescu. Atunci, Iliescu i-a sugerat să completeze discursul impus de partid cu un pasaj care să amintească de faptul că Iaşul a fost cândva capitala României. ”M-a întrebat dacă sunt de acord cu asta. Vă dați seama că este în afara <cuvântului>. Ele erau luate, verificate, scrise cu litere mari, deci nu…, fiecare era verificat. În fine, mi-am spus cuvântul, a mers, nu m-a întrebat nimeni niciodată nimic, de ce ai băgat? Ce, crezi că ăia nu au văzut completarea acolo? Îmi mai aduc aminte că Iliescu a fost schimbat de la Iaşi pentru că a uitat într-un discurs să pomenească numele Elenei Ceauşescu. Noi am colaborat foarte bine cu Iliescu”, a subliniat Elena Balla.
Întâlnire de gradul zero cu Ceauşescu
Directorii generali erau nevoiţi să facă raportări din trei în trei luni. Numai că acestea se făceau chiar în faţa soţilor Ceauşescu. Mică de statură, nu a fost observată de dictator chiar dacă stătea în picioare. Atunci, Ceuşescu a făcut o glumă pentru a mai destinde atmosfera. ”<Tovarășul secretar general, sunt cutărică!> Eu m-am ridicat în picioare, el se uita, nu vedea pe nimeni. Dar Alina Ciobanu, ministru atunci, zice: <Tovarășul secretar general, ea este mai mică, e tovarășa Balla!> El se întoarce și se uită și izbucnește în râs și zice: „Măi Lina, măi, tu nu știi vorba aia românească că buturuga mică răstoarnă carul mare?! Haideți, tovarășa Balla, spuneți!> Vă spun, toată lumea tremura! Când era dur, era dur, nu glumă! Odată, Elena Ceauşescu mi-a luat apărarea când Nicolae m-a întrebat de detaliile tehnice. L-am contrazis pentru că aveam dreptate”, povesteşte fostul director.
Cartea de muncă a directoarei Centralei Industriei Bumbacului, cu 28.000 de muncitori în subordine
Preoţii au băgat-o în belele
Nu a fost ocolită de turnători sau de colegi invidioşi. La un moment dat a fost reclamată pentru că a vândut fire de bumbac Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei. ”Unul m-a reclamat că am dat resturi de fire de bumbac bisericii pentru lumânări. Am vândut-o la Mitropolie. Și m-a reclamat cineva anonim. M-a chemat ministra și mi-a pregătit sancțiune. Ei îi murise un copil și eu am întrebat-o: <Doamna ministru, dumneavoastră știu că mergeți la cimitir, aprindeți o lumânare? Știți din ce e făcută lumânarea aceea? Cu ce am greșit dacă am dat la preț de deșeu pentru că erau resturi de fire, cu ce am greșit?> Și am dat în continuare! Bineînțeles, a tăcut!”, precizează Balla.
Profit astronomic
În perioada comunistă întreprinderile de filatură, bumbac şi ţesături din subordinea Elenei Balla aduceau un profit enorm. Era într-atât de mare încât nu putea fi pomenit. ”A mers până s-a privatizat, a fost cumpărată și au făcut marea prostie pentru terenul de acolo și au stricat Filaturile și au lăsat numai o parte din Țesătorie și Finisaje și Atelierul de Confecții, mare păcat, mare păcat! Nu știu să vă spun cât profit aveam pe an, dar spre exemplu în anul în care am plecat la Centrală, aveam atât de mult profit încât mai ascundeam pentru că ni-l mai luau, se distribuia unde era nevoie! Profitul era enorm. În fiecare an se dădeau premii consistente, se dădeau cadouri, cel puțin de brad, se făceau cadouri tuturor…”, a încheiat Elena Balla. Şi aşa, ce a fost construit bine de către comunişti a fost repede distrus de capitalişti.
