O echipă de cercetători de la Universitatea din Trento, Italia, a anunțat o descoperire remarcabilă: o peșteră uriașă pe Lună, situată într-o regiune neexplorată până acum. Potrivit experților, această peșteră are o deschidere denumită sugestiv „ușa de intrare”. Întrebarea care persistă este: ce se ascunde dincolo de această „ușă”?
Luna este acoperită de peste 200 de gropi cunoscute, unde rocile și regolitul s-au prăbușit în adâncuri necunoscute. Recent, cercetările au dezvăluit că una dintre aceste gropi, situată în Mare Tranquillitatis, s-a prăbușit într-un tub de lavă, deschizând accesul la o peșteră subterană accesibilă de la suprafața Lunii.
„Am descoperit ceea ce pare a fi o ușă de intrare în subsuprafața Lunii”, a declarat Leonardo Carrer, cercetător la Universitatea din Trento.
Accesul la această subsuprafață lunară protejată face din această groapă un loc extrem de atractiv pentru viitoarele explorări umane și robotice, oferind totodată oportunitatea de a aduna noi informații despre activitatea vulcanică a Lunii.
Misterul din adâncurile lunare
Luna, în trecut acoperită de mări de magmă, a trecut printr-un proces de răcire care a dat naștere reliefului vizibil astăzi. Oamenii de știință au speculat de mult timp că, asemenea Pământului, Luna ar putea găzdui structuri vulcanice precum tuburi de lavă.
Tuburile de lavă se formează când un flux de lavă se răcește și se întărește la exterior, formând un înveliș, în timp ce lava fierbinte continuă să curgă prin interior. În cele din urmă, lava iese din tub, lăsând în urmă o conductă goală, posibil conectată la camere magmatice golite sau peșteri.
„Existau deja multe dovezi la suprafața Lunii care sugerau existența tuburilor de lavă lunare”, a explicat Carrer.
Gropile lunare, craterele eliptice formate nu prin impact, ci prin prăbușirea suprafeței într-un gol subteran, au fost printre cele mai convingătoare dovezi ale existenței acestor tuburi.
Peste 200 de astfel de gropi au fost identificate pe suprafața Lunii, iar cercetătorii speculează că acestea ar putea reprezenta lucarne în conductele de peșteri, similar cu ceea ce se întâmplă pe Pământ când partea superioară a unei peșteri se prăbușește, expunând-o la suprafață.
Testarea metodei pe Pământ
Carrer și echipa sa, inclusiv Lorenzo Bruzzone, cercetător planetar la Universitatea din Trento, au dorit să afle dacă este posibil să cartografieze o peșteră ascunsă folosind radar cu apertură sintetică (SAR) montat pe orbită.
Ei au testat această metodă pe două sisteme de peșteri terestre din Lanzarote, Spania, și în Puțul Barhout din Yemen, ambele fiind analogi planetari. Folosind datele SAR, au creat reconstrucții 3D ale sistemelor de peșteri terestre în apropierea intrărilor lor.
„Am verificat dacă caracteristicile peșterii măsurate din spațiu corespundeau cu cele măsurate de speologi la fața locului”, a explicat Carrer. Acest succes i-a încurajat să aplice tehnica pe Lună.
Un nou capitol al explorării lunare
Atenția echipei s-a concentrat asupra gropii Mare Tranquillitatis, un crater circular cu un diametru de aproximativ 100 de metri și o adâncime de 105 metri. Datele radar obținute în 2010 de către Lunar Reconnaissance Orbiter au dezvăluit o reflexie care sugerează prezența unei deschideri subterane.
„Această analiză indică clar existența unui pasaj care se extinde dincolo de ceea ce putem vedea cu imaginile optice”, a declarat Bruzzone. Cercetările au fost publicate în Nature Astronomy.
O explorare directă a acestei „uși” ar putea dezvălui mai multe tuburi de lavă intacte, protejate de intemperii și alterarea cauzată de radiațiile cosmice. Descoperirea acestor structuri ar putea oferi detalii neprețuite despre vulcanismul lunar și ar putea deveni viitoare locuri de refugiu pentru astronauții de pe Lună.
