A murit Bogdan Niculescu Duvaz. Un prieten si un om politic adevarat. Un arhitect, din toate punctele de vedere. De 30 de ani, drumurile noastre au mers in aceeasi directie. Mi-l aduc aminte, cu nostalgie, de la sedintele FSN din Modrogan sau din Varsovia. Vorbea cumpatat si nu a jignit vreodata pe cineva.
A ales sa mearga o vreme alaturi de Petre Roman si apoi alaturi de Basescu – caruia i-a fost si nas la nunta de argint. Cand Basescu a luat-o la dreapta, l-a parasit si a venit in PSD. Apoi a fost un ministru respectat in guvernul pe care l-am condus. Dupa 2004, a continuat ca parlamentar dar si in calitate de presedinte al departamentului de politica externa din Consiliul national PSD.
A militat in permanenta pentru unitatea stangii, nemultumit de impartirea in doua grupari. Imi aduc aminte de sprijinul sau la Adunarea parlamentara a Consiliului Europei cand, cu votul lui, PDSR a fost primit in grupul socialist. Imi mai aduc aminte de intalnirile noastre, de mai tarziu, din strada maresal Prezan, unde, impreuna cu vechiul sau prieten – Alexandru Sasu – construiam diverse alternative politice.
Timpul a trecut repede. Raman amintiri, franturi de imagini – Bogdan curatandu-si pipa sau ochelarii – reverberatiile vocii sale de bariton.
Ele toate reprezinta o parte din istoria stangii romanesti post-revolutionare pe care, in niciun caz, ura lui Iohannis sau a celor care-i lustruiesc pantofii nu vor reusi sa le distruga.
Drum bun, Bogdan, la intalnirea cu Marele Arhitect. Te vor insoti lacrtimile si amintirile noastre.
Sursa: adriannasatase.ro
