Cum sunt îngropate simbolurile Iașului. Bătălie aprigă pe ruinele Hanului Trei Sarmale

Hanul Trei Sarmale, unul dintre cele mai puternice simboluri ale Iaşiului, a ajuns în ruină din cauza proceselor fără sfârşit între grupurile care îl revendică.

Hanul Trei Sarmale este unul dintre cele mai vestite locuri de popas de pe teritoriul României. Locul a fost făcut celebru prin menţionarea lui în scrierile unor oameni de cultură celebri care i-au trecut pragul în secolele XIX-XX.

 

Vasile Alecsandri îl pomeneşte într-o scenă din „Sânziana şi Pepelea”. Ion Creangă sau Mihai Eminescu, care l-a caracterizat pe Dimitrie Petrino cu apelativul de Baron de trois sarmaux, artistul Emanoil Bardasare l-a pictat într-un tablou din 1883, Octav Băncilă a imortalizat într-un tablou chipul hangiţei Safta Dimitriu-Luca (tabloul se află astăzi la Pinacoteca din Iaşi). Tot Băncilă a expus la han, pe 1 mai 1920, tabloul „Muncitor frângând spada”, motiv pentru care poliţia a închis localul. Printre oaspeţii de seamă se mai numără Mihai Codreanu sau Păstorel Teodoreanu, arată Adevărul.

 

Istoria hanului este străveche. Prima menţiune documentară este un act de judecată din perioada anilor 1675-1680, prin care doi negustori armeni ajunşi în faţa preotului-paroh dezbăteau tocmai arendăşia Hanului „Trei Sarmale”.

 

„Local de petrecere, la care obicinuiau părinţii noştri să meargă în zilele de sărbători, cînd se săturau de aerul închis al oraşului, era crâşma numită «la Trei Sarmale», situată pe şoseaua Socolei, peste drum de Grădina Domnească“, povestea, în 1913, N.A. Bogdan în cartea Oraşul Iaşi. Monografie istorică şi socială, ilustrată, 1997-2004. Ieşenii erau atraşi şi de „meşteşugul deosebit cu care pregătea mîncările o crâşmăreasă din vremuri”.

 

Denumirea hanului provine de la faptul că trecătorii intraţi în han erau serviţi cu câte trei sarmale. Bucatele alese şi vinurile din podgoria Bucium nu lipseau niciodată de pe mesele călătorilor care se adăposteau aici de oboseala drumului.

 

De-a lungul timpului hanul a trecut prin posesia mai multor proprietari, iar începând cu secolul XVIII s-a aflat în proprietatea Mănăstirii Socola. Secularizarea averilor mănăstireşti l-a scos din proprietatea acesteia, în anul 1863, trecându-l în cea a Primăriei Municipiului Iaşi. Aceasta l-a vândut lui Anton Andriescu prin actul nr. 522 din 28 octombrie 1892, contra sumei de 2.505 lei. Acesta, la rândul său, l-a vândut în august 1919 fraţilor Teodor C. şi Dumitru C. Luca, aceştia modernizându-l după 1930 cu plite, lumină electrică, frigări cu motoare, popicărie şi alei de plimbare. În anul 1948, hanul a fost naţionalizat de către autorităţile comuniste ale României, iar Dumitru Luca, ultimul proprietar, a fost condamnat la 6 ani închisoare, amintește Adevărul.

 

De la privatizare, la decizii judecătoreşti

 

În anul 1969, clădirea a fost trecută în administrarea Oficiului Naţional de Turism (ONT), în acel moment hanul aflându-se în ruină. Nu exista instalaţie de iluminat, încălzirea era asigurată cu sobe şi se impunea înlocuirea stâlpilor de susţinere putrezi şi a învelitorii de carton. ONT a investit sume importante în reabilitarea hanului, demolându-l în 1970 şi reconstruindu-l la o dimensiune de trei ori mai mare decât înainte. După realizarea acestor lucrări, hanul a fost redeschis în vara anului 1971.

 

Revoluţia din decembrie 1989 a marcat şi momentul trecerii hanului în proprietatea SC Turism Moldova SA, iar în anul 2007 o decizie judecătorească a readus imobilul în proprietatea moştenitorilor de drept, Magda Chiosac şi Rodica şi Grigore Luca, copiii lui Dumitru Luca, arată Adevărul.

 

Omul de afaceri Dănuţ Prisecariu, administratorul SC Turism Moldova SA, a contestat în nenumărate rânduri dreptul la proprietate al moştenitorilor şi a făcut demersuri pentru executarea silită a imobilului şi al suprafeţei aferente, de 2.000 de metri pătraţi. El a cerut, în prima fază, moştenitorilor în jur de 300.000 de euro, bani aferenţi investiţiei pe care ar fi făcut-o la han până la retrocedarea din 2007. Ulterior, a scos clădirea la licitaţie prin vânzare publică. La ultimul termen, din octombrie, preţul de pornire ajunsese la aproximativ 650.000 de euro. Clădirea nu şi-a găsit, însă, cumpărător şi zace, în continuare, în paragină.

(Sursa: adevarul.ro)

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here