Tinerii din politică versus comunişti

În comunism, era aproape imposibil să desfăşori o activitate economică privată, aceasta fiind apanajul statului. Majoritatea terenurilor erau ale statului. În linii mari, aproape orice vedeai la orizont şi nu era locuit era al statului. Dacă nu deţii bunuri, este mai greu să fii responsabil. Când totul este colectiv, răspunderea tinde să devină, la rândul ei, colectivă. Nimeni nu-şi mai asumă nimic.

 

Comunismul a omorât politeţea în masă. Cum pentru orice trebuia să stai la o coadă imensă, era nevoie să ai abilitatea de a-i ignora pe ceilalţi şi să te bagi în faţă. La nevoie, chiar să te cerţi. Dacă n-o făceai, nu prindeai nimic. În schimb, cozile imense ne-au făcut să socializăm. Când zilnic pierdeai jumătăţi de zi pentru a-ţi procura un produs, era nevoie să dialoghezi cu vecinii de la coadă. Probabil, de asta avem senzaţia că occidentalii sunt reci şi că noi, românii, avem sufletul cald.   

 

În comunism, lipsa celor necesare pentru un trai decent îţi condamna mintea să se încarce cu griji mărunte. De unde să faci rost de un săpun pe care să-l faci cadou medicului ca să te îngrijească mai bine, de unde să procuri un parfum pe care să-l dai gestionarei de la magazinul alimentar, în schimbul unui salam. La butelii, dacă nu-l ştiai pe cel care le distribuia, era necesar să pui la rând capacul, sau o piatră cu iniţialele numelui, cu una-două zile înainte ca acestea să fie aduse.

 

Multă vreme am crezut că României îi va fi bine peste ani, după ce se va stinge biologic generaţia politicienilor care şi-au câştigat existenţa în comunism. Am crezut că generaţia tânără va salva România. Ponta şi Ghiţă, s-au născut în Republica Socialistă România, dar n-au fost forţaţi să-şi câştige existenţa în comunism. La Revoluţie nu aveau vârsta majoratului. Au condus România cu o voracitate la fel de mare ca a politicienilor bătrâni. Aroganţă, minciună, sute de milioane de euro pe sisteme informatice care nu fac nimic.

 

Uitaţi-vă la Bogdan Olteanu care, din două vorbe cu Tăriceanu pe malul Deltei, avea capacitatea să producă milioane de euro. Şi el e tânăr, ba, spre deosebire de primii doi, Olteanu sigur n-a stat la coadă şi n-a dat şpagă în comunism pentru că e viţă de nomenclaturist. La ANRP, Crinuţa Dumitrean a dat tunuri greu de cuantificat în sistemul obişnuit de numărare. Găurile ei ar fi mai uşor de estimat dacă ar fi raportate la întregul sistem de pensii din România.

 

Exemple de tineri politicieni avem şi mai aproape. De pildă, deputatul Costel Alexe şi o gaşcă de tineri liberali au făcut praf 350.000 de euro din fonduri europene ca să constate că în judeţul Iaşi există trei vipere.

 

În comunism se fura des, dar câte puţin. După Revoluţie, în România s-a furat şi încă se fură industrial. Corupţia şi furatul nu sunt atribute ale vârstei. E doar o chestiune de aluat…

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here