Din ianuarie până în iunie, populaţia României a scăzut zilnic cu 237 de persoane. Este media unui declin demografic care a început după Revoluţie şi care nu se va încheia prea curând. Chiar şi cele mai optimiste prognoze prevăd o reducere importantă a numărului de locuitori în următoarele decenii.
Veștile proaste nu se încheie aici, întrucât scăderea populaţiei vine la pachet cu îmbătrânirea ei.
Demografia este influenţată foarte mult de economie. Statele mai bogate din Vest îi atrag pe românii apţi de muncă. În ţară întemeierea unei familii nu este infuenţată neapărat de dorinţa de a urma o carieră, ci mai degrabă de lipsa banilor.
Numărul copiilor născuţi din ianuarie până în iunie nu a depăşit 90.000, în vreme ce 130.000 de persoane au încetat din viaţă în aceeaşi perioadă. Ceea ce înseamnă o scădere a populaţiei cu peste 43.000 de persoane în primul semestru. Este ca şi cum ar fi dispărut de pe hartă un oraş de dimensiunile Lugojului sau Alexandriei, în doar o jumătate de an.
Întreaga lume occidentală, precum şi unele ţări asiatice mari se confruntă cu o diminuare şi o îmbătrânire a populaţiei. Însă, cel puţin în Uniunea Europeană, România are una dintre cele mai grave situaţii. Potrivit Eurostat, ţara noastră a avut anul trecut a treia cea mai mare scădere a numărului de locuitori după Germania şi Italia. De asemenea, ca declin demografic raportat la populaţia totală, România a fost pe locul patru după Bulgaria, Croaţia şi Ungaria.
Scăderea natalităţii şi fenomenul emigraţiei au început imediat după Revoluţie, iar această evoluţie se vede cel mai mult în raportul dintre salaraţi şi pensionari. Dacă în 1990, pentru fiecare pensionar cotizau 2,3 salariaţi, astăzi, raportul este egal. Desigur, contribuţiile fiecărui salariat în parte sunt mai mari acum decât în 1990. Chiar şi aşa, această situaţie indică o problemă importată pe piaţa muncii şi anume o scădere a număului persoanelor capabile să lucreze.
Mai mult, România se află în prezent într-o situaţie paradoxală în care scăderea populaţiei apte de muncă nu a adus o creştere a gradului de ocupare. În ţara noastră sunt doar cinci milioane şi jumătate de salariaţi, de vină fiind nepotrivirea între forţa de muncă şi posturile scoase la concurs de companii. Sunt şi persoane care nu apar în această statistică. Fie lucrează la negru şi se îndreaptă spre o pensie infimă. Fie au domiciliul din acte în România, dar lucrează în străinătate.
Într-un studiu publicat în 2013, experţii de la Institutul Național de Statistică (INS) indicau că românii de peste hotare pot fi împărţiţi în două categorii. Unii dintre ei lucrează acolo temporar, ceea ce îi face să amâne întemeierea unei familii în ţară. Cu cât primul copil vine mai târziu, cu atât sunt şanse mai mici să existe şi un al doilea. Pe de altă parte, alţi români se mută definitiv în străinătate şi dispar astfel din populaţia ţării noastre.
INS şi Oorganizația Națiunilor Unite (ONU) estimează o scădere drastică a numărului de locuitori în următoarele decenii.
Dacă se menţine tendinţa demografică din prezent, România va în 2030 avea doar 18 milioane de locuitori și fenomenul se va accelera cu trecerea anilor. Până în 2050 populaţia va intra sub 15 milioane de locuitori şi, după încă un deceniu sub 13 milioane.
În același timp, ponderea populaţiei bătrâne va creşte, ceea ce va pune presiune atât pe piaţa muncii şi chiar şi pe sistemul de pensii dacă nu va fi reformat între timp.
Declinul populaţiei poate fi compensat de o creştere a natalităţii, de o scădere a emigaţiei şi de o sporire a imigraţiei. Însă pentru toate acestea, România trebuie să aibă o economie puternică. Dar ţara noastră riscă în prezent să intre într-un cerc vicios în care declinul demografic riscă să slăbească economia încurajând şi mai mult plecările peste hotare şi amânarea întemeierii unei familii.
(Sursa: digi24.ro)
