O pedeapsă năucitoare: a făcut câte un an de închisoare pentru fiecare 500 de euro furaţi. La 23 de ani, într-o noapte de furie, a distrus câteva calculatoare de la firma patronului său, iar altele le-a luat cu el. Nu-şi luase salariul de câteva luni, dar a plătit cu 10 ani de închisoare. Tablourile sale sunt expuse în afara închisorii, dar tânărul spune că în libertate nu ştie dacă va mai avea timpul de-acum, dedicat exclusiv lucrărilor sale.
“Du-te sus şi vezi dacă e Pietroşanu şi zi-i să vină la Club.” Dă din cap că a înţeles şi urcă scările din dreapta coridorului. Pe holul lung sunt uşi albe de-o parte şi de alta, cu gemuleţe mici în dreptul capului. Trei bărbaţi îmbrăcaţi lejer stau la rând la telefon, iar un gardian face linişte. Se simte mirosul de la bucătărie şi se aud cheile gardienilor care închid sau deschid yalele de la celule, e un zgomot imposibil de confundat. La gemuleţe se-adună deţinuţii curioşi ca nişte copii, vrând să vadă cine a venit. Asta e lumea lui Albert, cel mai talentat grafician al închisorii, tânărul care pentru o noapte de furie plăteşte cu 10 ani de puşcărie.
“Nu cred că mama merită la vârsta de acum să îndure chinul pe care i l-am provocat eu. E mult mai greu pentru cei care rămân în libertate decât pentru noi, care suntem aici, pentru că ei se gândesc numai la cum ne este nouă.” Albert Pietroşanu, puşcăriaş şi grafician
Slab ca un țânțar
Zâmbeşte fals, mai degrabă trist decât vesel, şi se complică într-o poveste încâlcită de la un capăt la celălalt şi în care nu vrea să spună tot adevărul. Lucra în publicitate în Bucureşti, o pornise de jos, de la foliat maşini, apoi a ajuns grafician la o firmă mare şi, într-o noapte, a distrus cu o bâtă mai multe calculatoare şi imprimante de la sediu, furând alte câteva obiecte. Era furios pentru că nu fusese plătit de patron de câteva luni, dar pentru un prejudiciu de 5.000 de euro a plătit cu 10 de temniţă. Din 2006 stă după gratii şi abia luna viitoare are comisie pentru eliberare condiţionată.
Cazul său, cu cei 500 de euro furaţi pentru fiecare an de închisoare, e unic în Penitenciarul Iaşi, mai ales că lucrările sale sunt expuse pe pereţii unei Primării şi ale Flotei Aeriene de la Feteşti. Albert Pietroşanu e slăbuţ, timid şi pare mai degrabă un student subnutrit într-o garsonieră închiriată decât un veteran al puşcăriilor. Pulovărul larg lasă să se vadă unghiurile ascuţite ale oaselor sale ca şi cum ar fi beţele unui cort.
Mama suferă mai mult
“M-am născut la Suceava, iar părinţii mei au divorţat când eu eram mic”, îşi începe Albert povestea. “Tata a fost directorul fabricii de ciment din Fieni şi o perioadă a avut grijă de mine, dar acum nu mai ţinem legătura. Mama era educatoare şi m-a crescut cât mai bine. Am făcut Liceul de Artă şi am intrat la Arhitectură, la Bucureşti, dar n-am reuşit să termin facultatea, pentru că nu-mi ajungeau banii şi m-am angajat”, continuă el, în timp ce răsfoieşte cu degetele un dosar plin de desene în creion.
Mamei îi datorează talentul artistic şi-mi aminteşte câtă durere i-a produs cu arestarea sa: “Pentru cei de-afară e mai greu decât pentru noi. Nu merita mama să îndure chinul pe care i l-am provocat. Lucrurile astea dor. Nu trebuia să ajung aici”.
Îşi mută scaunul un pic mai în lateral şi continuă povestea: “Mama mi-a descoperit talentul şi m-a îndemnat să desenez cât mai mult. La firma la care lucram ajunsesem şef de producţie, stăteam zi lumină la serviciu. Eram foarte tânăr, dacă aveam maturitatea de-acum, de a judeca lucid, nu-i luam omului lucrurile din firmă. Chiar dacă şi-acum cred că am procedat corect, pentru că nu mă plătise”.
Albert Pietroşanu are 150 de lucrări realizate în cei 10 ani de închisoare
Liber în închisoare
Şocul condamnării aproape că nu l-a resimţit, fiind deja anesteziat în arestul preventiv din Aiud. “Nici nu m-am apărat ca lumea, am lăsat lucrurile la voia întîmplării”, face Albert a lehamite.
Paradoxal, nu e frustrat de anii pierduţi în închisoare. Spune că duşul rece al condamnării l-a făcut să gândească altfel, l-a schimbat pe viaţă: “Puşcăria poate fi un lucru bun, m-a făcut să conştientizez anumite greşeli, m-a făcut un om mai bun”. A lăsat capul în jos şi a încercat să-şi mascheze suferinţa printr-un chicotit.
Dar motivul pentru care consideră închisoarea o binecuvântare e faptul că aici are timp să deseneze. E cel mai talentat membru al clubului de pictură şi poate lucra în tihnă. “Mulţi au aşteptări uriaşe când ies de-aici, dar eu în libertate nu-mi doresc nici case, nici maşini, pentru mine să fiu liber înseamnă să pot desena”.
Flota aeriană îi pune la dispoziţie fotografii cu avioane pe care Pietroşanu le reproduce în creion
Nu știe încotro o va apuca
Albert Pietroşanu a început să deseneze machete de avioane imediat ce-a ajuns la Penitenciarul Iaşi şi a luat legătura cu Flota 95 Aeriană de la Feteşti, întrebând dacă vor să-i pună la dispoziţie fotografii cu avioane după care să deseneze. “Le-am trimis o scrisoare şi nu mă aşteptam să mă bage în seamă, dar comandantul unităţii a fost foarte binevoitor şi mi-a dat ce cerusem”, explică Albert. Acum, desenele sale sunt expuse în sediul unităţii militare din Feteşti, iar graficianul a spus că îl aşteaptă să se elibereze pentru a-l cunoaşte personal. O lucrare obişnuită îi ia câteva ore, dar la cele mai complicate lucrează şi 48 de ore. “În libertate, desenul era important, dar aici, în închisoare, înseamnă totul, pentru că altceva nu mai am”.
Peste o lună e posibil să se elibereze. Nu ştie încotro o va apuca, pentru că a pierdut cei mai importanţi ai construirii unei cariere. Vrea să-şi contureze un viitor, dar în niciun caz să se oprească din desenat. Şi vrea să-şi ajute mama, s-o facă să-l ierte.
A făcut 150 de desene
Pasiunea pe care o are pentru avioane şi-a redescoperit-o în închisoare la Aiud când, sfătuit de directorul penitenciarului, a trimis o scrisoare la Flota 95 Aeriană din Feteşti în căutare de fotografii, pentru a le putea desena mai târziu şi de a realiza o expoziţie. Cei de acolo au fost încântaţi de idee şi au contribuit la împlinirea dorinţei lui Albert. “Aici, în penitenciar,având timp, am încercat să revin la o pasiune. Pentru mine aviaţia a însemnat mult, acum înseamnă totul”, spune cu mândrie în glas.
De-a lungul anilor petrecuţi în închisoare a realizat peste 150 de lucrări, multe dintre aceste
a sunt în expoziţii permanente la Primăria Aiud şi la Flota 95 Aeriană din Feteşti.
