Relatare impresionantă făcută pe Facebook de Florin Constantin, membru al grupului Divertis, unul dintre locatarii blocului devastat de explozia de luni. Doi dintre vecinii săi și-au pierdut pierdut viața. Alți trei sunt încă internați la spital. Întors la locul dezastrului, Stamina povestește:
„N-ati vrea sa stiti cum e
Te asezi la o coada sinistra de oameni care vor sa urce printre ruine pana la locul in care altadata era casa lor. Majoritatea sunt batrani, asa ca unii vor fi dusi in brate de niste ingeri pazitori cu chip de om, numiti pompieri. Desi sunt 30 de grade, pompierii au niste mantale groase de protectie, pentru ca in cazul unei prabusiri ei se arunca cu bratele desfacute deasupra persoanei protejate si-i apara viata cu viata si mantaua lor. Tu stii ca la nevoie isi dau viata pentru tine si incepi sa te intrebi daca viata ta e asa de importanta.
Nu urca printre ruine mai mult de doua persoane si un pompier pentru ca in caz de ceva… sa nu moara mai mult decat atat.
Incep sa apara primii exploratori. Albi la fata, tremurand, cu o punga sau cu un sac negru de gunoi, in care se afla lucruri ce ar trebui sa fie de importanta maxima. acte, medicamente, bani, carti, pisici sau ce mai crede omul ca are mai important in viata. Pompierul e un lac de apa si de emotie. Va urca iar cu urmatorul de la coada. Omul e fericit ca a salvat ce avea mai important.
Vine randul tau. Pompierul iti pune o casca grea si sofisticata in cap, iti zambeste, te imbratiseaza, te incurajeaza, iti da instructiuni si tu nu ai in cap decat ideea ca vei ajunge, vei lua ce trebuie si te vei intoarce biruitor.
Sari balustrade, pasesti peste bucati imense de planseu prabusit, praf, fum, pietre, sticla. Observi cu coada ochiului ca etajul 1 e la parter iar parterul nu mai e… Adica e dar la subsol. Usile apartamentelor nu mai sunt iar prin gaura se vede varful bibliotecii care acum e in pragul usii. Te faci ca nu vezi, ca sa nu crezi ca esti nebun si te concentrezi sa nu calci gresit.
Ajungi intr-un loc ce inainte era casa ta. Te bucuri, apoi te infiori. Printre praf, sticla si fum iti vezi toate lucrurile pe care le-ai strans o viata. La inceput te bucuri ca-s toate si-s intregi. Apoi ingerul tau pompier te intreaba ce-ti trebuie sa iei si el cum te poate ajuta.
Realizezi ca de fapt nimic nu e mai important decat altceva, incepi sa plangi, pui la intamplare in sacul negru niste lucruri si cobori biruitor. Printre ruine realizezi ca nimic nu e important si mai bine puneai in sac altceva. Viata ta materiala intr-un sac negru.
Jos, alti isi asteapta resemnati randul. Ingerul tau pompier e lac de apa si de emotie, iti ia casca din cap si i-o pune urmatorului. Ii zambeste, ii tine instructaj.
Urmatorul nu stie ce o sa puna in sacul negru. Sau stie…
N-ati vrea sa stiti”.
Citește și „Divertis-ul” Florin Constantin: „Înainte de 1989, foamea era principalul subiect de discuţie“
