Constantin Tuleaşcă (34 de ani), un neurochirurg ieşean care lucrează la Centrul Medical „Gamma Knife“ din Lausanne, este laureat al Premiului „Auguste Secretan“, acordat de Academia Naţională de Medicină a Franţei pentru o contribuţie deosebită adusă în tratamentul durerii.
Neurochirurgul Constantin Tuleaşcă a explicat pentru „Weekend Adevărul“ care sunt beneficiile radiochirurgiei (o metodă de tratament minim invaziv al afecţiunilor de la nivel cerebral), căror pacienţi li se adresează această ramură a neurochirurgiei şi ce înseamnă această tehnică medicală.
Principala sa lucrare în domeniul radiochirurgiei, „Eficacitatea şi toxicitatea tratamentului Gamma Knife în nevralgia de trigemen. Un studiu pe 497 de cazuri“, demonstrează că prin intermediul unei metode minim invazive, se pot trata o varietate de afecţiuni fără riscurile chirurgiei clasice. Rezultatele cercetării sale au impresionat lumea medicală, dr. Constantin Tuleaşcă devenind astfel primul medic român premiat de Academia Naţională de Medicină a Franţei.
„Weekend Adevărul“: Aveţi un parcurs profesional fulminant. La numai 34 de ani, aţi obţinut o distincţie importantă a Academiei Franceze. Cum aţi ajuns aici?
Dr. Constantin Tuleaşcă: Am avut un parcurs un pic diferit faţă de colegii mei şi asta pentru că în 2006 am ascultat pentru prima dată o prezentare despre radiochirurgie, o tehnică medicală prin care se pot trata afecţiuni din cutia craniană fără să deschidem craniul. Este o tehnică ce ne permite, printr-un sistem de reperaj, ghidat prin imagine, să tratăm diverse patologii din creier, de la tumori benigne sau maligne, la malformaţii vasculare, la dureri faciale, boala Parkinson, tremur, epilepsie. Reuşim să tratăm aceste patologii iradiind anumite zone din creier, fără să deschidem absolut deloc craniul. Este o procedură bazată pe imagistică. Avem acces la o investigaţie IRM, tomografie sau scanner care ne permite, printr-un aparat numit Gamma Knife sau Bisturiu Gamma, să focalizăm într-un punct o anumită doză de radiaţii. Este o terapie foarte precisă.
Radiochirurgia – o supraspecializare foarte rară
De ce aţi ales un rezidenţiat la Lausanne?
La un moment dat, în 2005, am trecut în tranzit prin Lausanne şi am oprit undeva în centru şi mi-a plăcut ce am văzut. Student fiind, am început să aplic pentru diverse posturi care mă interesau atât în partea franceză, cât şi în cea germană. Nu-mi răspundea nimeni, dar eu am continuat să trimit aplicaţii în fiecare semestru. La un moment dat, cineva a răspuns şi m-a chemat la un interviu. Am fost, am luat interviul şi am fost primit un an în clinica din Lausanne. Nu era vorba să rămân acolo, ci doar să-mi fac stagiul de pregătire. După nouă luni, şeful meu de acolo, profesorul Marc Levivier, m-a întrebat care este viziunea mea în ceea ce priveşte cariera. Asta era o întrebare foarte grea pentru cineva care abia îşi începea activitatea. I-am cerut să mă lase să stau o săptămână să meditez. După, m-am întors cu un fel de pliant în care i-am explicat un desfăşurător pe vreo şapte-opt ani. I-am spus astfel că aş vrea să fac un doctorat, că aş vrea să fac radiochiurgie, iar după ce termin rezidenţiatul, i-am spus că aş vrea să fac chirurgie oncologică. În momentul acela mi-a spus că i se pare interesant că o persoană de vârsta mea reflectează dincolo de anul respectiv, dincolo de ziua de mâine. Asta a făcut ca lucrurile să se schimbe puţin şi mi-a propus să mai stau un an. Iar la sfârşitul anului următor, mi s-a propus să merg la Marsilia, în Franţa, pentru un stagiu de pregătire care a durat un an şi jumătate, ţintit pe radiochirurgia Gamma Knife şi pe ceea ce numim neurochirurgie funcţională. Asta înseamnă, în principal, tratamentul durerii, tratamentul epilepsiilor, tratamentul bolii Parkinson şi tot ceea ce ţine de pacienţi cu mişcare anormală. Acum sunt şi medic rezident, şi doctorand într-o medicină foarte înaltă, radiochirurgia, o supraspecializare foarte rară.
