Sute de copii aduşi cu forţa să se închine la moaşte, într-un pelerinaj infernal, cu 12 ore pe drum şi 12 ore de stat la coadă. Gheorghiţă, Andrei şi Maria, trei fraţi cu vârste între 5 şi 10 ani, au petrecut cele mai chinuitoare 24 de ore din viaţa lor. Au plecat cu noaptea-n cap din satul lor din Neamţ, au stat 10 ore la coadă şi încă nu terminaseră de urcat Golgota. Mama lor spune că această experienţă le va “lumina mintea”.
Muşcă dintr-un colac de praznic şi se uită dezorientat în jur. Cu picioarele în ghete, stă pe călcâie, ţinându-se de bara de metal a gardului. În poală, un batic. Îşi şterge naşul cu mâneca şi muşcă încă o dată din covrig. Mănâcă în linişte, stând cuminte pe bordura de la marginea străzii. De două ore nu s-a mişcat din loc şi de alte opt ore stă în frig.
Chirciţi în marea de oameni
Îşi trage căciula de pe ochi şi-şi aranjează fularul, apoi continuă să strângă, reflex, bara de metal. Se uită în gol printre zăbrele şi termină de mâncat şi ultima bucată din colac. Tace. Şi-a găsit altă ocupaţie: trece degetele printre franjurile baticului ce îi atârnă în poale. Fratele său mai mare îi mai întinde o jumătate de colac. Băieţelul muşcă din ea cu ochii închişi. Apoi ia bucata rămasă şi o dă mai departe surorii lui mai mici. Şi tace. Stau toţi aliniaţi, în şir indian, în spatele gardului şi privesc în gol înainte. Nu îşi vorbesc, nu pun întrebări, deşi niciunul nu ştie de ce este aici, cât trebuie să mai aştepte, ştiu doar atât: asta trebuie să facă.
Pe chipul băiatului mijlociu se citeşte o deznădeşte matură, un oftat repetat şi o undă de teamă, de dorinţă de a fi acasă, departe de locul acesta. Sora mai mică se lasă pe călcâie şi îşi pune capul în poala lui. Nu mai poate, a obosit în picioare. El n-o priveşte, dar o protejează instinctiv, îi trage pe frunte căciula roz cu motocei, apoi revine la franjurile baticului.
Ca să treacă timpul, îşi întreabă fratele unde-i apa. “Nu-i!”, se aude răstit. Băiatul rămâne cu ochii la sticla goală de la picioarele lui.
Micuţa Maria a devenit ea însăşi o sfântă după supliciul de 24 de ore la care a fost supusă. A stat în picioare fără nicio scăpare şi a fost hrănită doar cu covrigi
Copiii stau pentru “iertarea păcatelor”
S-a făcut 10 seara şi sunt 10 grade afară. Cei trei fraţi par abandonaţi, dar lângă ei e bunica lor, venind toţi să atingă moaştele Sfintei Parascheva. Au plecat cu noaptea-n cap din Crăcăoani-Neamţ şi s-au aşezat la coadă la ora 12.00. Andrei, Maria şi fratele mijlociu, Gheorghiţă, aveau 10 ore de stat în picioare sau în fund, pe borduri, pentru a îndeplini un scop pe care nu-l înţeleg: “iertarea de păcate, luminarea minţii şi sănătate”, cum ne explică bunica. Îmbrăcată în haină de piele neagră, cu o fustă de lână lungă până în pământ, cu bocanci de iarnă şi cu baticul pe cap, bătrâna caută în geantă o sticlă de apă. Le-o întinde copiilor şi spune: “Am venit să ne rugăm pentru iertarea păcatelor, pentru păzirea de vrăjmaşi şi ca să-i întoarcă Sfânta Parascheva pe cei dragi cu faţa la noi”.
Aşa se căleşte credinţa
O întrebăm dacă nu era mai bine ca nepoţii să stea acasă decât aici, în frig. “Dar nu li-i frig. Ca să înveţe de cele sfinte şi de Sfânta Parascheva, făcătoarea de minuni. Să ştie când li-i va fi greu”, răspunde calm. Lângă ei vine şi mama, cu alţi covrigi în mână şi cu încă o sticlă de apă. Le împarte câte un covrig, apoi scoate batista din buzunar şi îi şterge nasul fetei.
O întrebăm unde vor dormi la noapte. “Doamnă, noi suntem credincioşi. Aşa cum pe mine m-a învăţat mama să iubesc pe Dumnezeu, aşa-i învăţ şi eu pe ei să se bucure şi să-L iubească”, ne spune, neclintită în hotărârea de a-şi termina misiunea pentru care a venit aici. Dar nu iau în calcul să doarmă nicăieri: “Noi sperăm să ajungem la Sfânta în câteva ore. Dacă ăstora mici li se face somn, avem pături la noi. Dar ne rugăm să plecăm acasă la noapte”. Copiii asistă la discuţie obosiţi şi trişti.
Nu ştim la ce oră s-au închinat şi nici cum au pornit în chinuitorul drum de întoarcere, târâindu-şi picioarele pe străzile goale şi căutând izbăvitoarea cursă spre casă. Copiilor, dacă au ajuns vii, le vor trebui câteva zile să se refacă şi vor ţine minte cât vor trăi că drumul spre Rai e de fapt o tortură pentru picioare.
Cei trei fraţi veniţi tocmai din Neamţ stau sprijiniţi de zăbrelele gardului ca şi cum ar fi fost băgaţi la carceră
Reprezentanţii Mitropoliei: „N-am găsit soluţie la această problemă”
În aceeaşi situaţie sunt sute de copii împinşi de la spate de părinţi pentru a veni în pelerinaj. Anul acesta, numărul pelerinilor par să-l fi depăşit pe cel din anii trecuţi. În week-end, statul la coadă a durat, în cel mai fericit caz 12 ore, estimându-se că au fost 40.000 de pelerini pe zi. Pentru cei trei fraţi din Crăcăoani au fost cel puţin 24 de ore de stat în frig.
Hramul Sfintei Parascheva a devenit o reţetă financiară uriaşă. Copiii sunt victime colaterale al unei mega-producţii gândite de adulţi în cele mai mici detalii. Preotul Constantin Sturzu, consilierul Mitropolitului Teofan, spune că familiile cu copii au dreptul de a se închina la moaşte fără a sta la coadă, dar că mulţi părinţi nu vor să uzeze de acest drept: “Personal am vrut să conving o mamă să iasă din rând cu copilul, dar nu a vrut. Am făcut apeluri ieşenilor pentru a nu aglomera accesul în aceste zile, lăsându-i pe cei din alte localităţi să se închine, dar foarte puţini ne ascultă”.
În timpul pelerinajului, o femeie în vârstă a murit la spital, la câteva minute după ce a leşinat stând la coadă.
