Adevărul despre FILIT, un joc al supravieţuirii

Scandalul FILIT e de fapt despre supravieţuire. Sunt 5-6 până la 10 oameni pentru care acest festival e cât un plan de viaţă. Fără banii de la FILIT rămân la limita subzistenței. De aici pleacă şi radicalizarea poziţiilor aflate în conflict, pentru că se joacă pe viaţă şi pe moarte.

 

Din punct de vedere uman, această situaţie e justificată şi trebuie înţeleasă. Organizatorii au avut o viziune care părea excelentă doar dacă armoniza proiectul de oraş cu proiectul familiilor lor, să trăiască din finanţarea FILIT. Cât timp FILIT rămâne doar un succes în sfera publică, organizatorii nu pot fi mulţumiţi, gloria nu ţine de foame.

 

Se spune că un festival mare se organizează de-a doua zi după ce s-a încheiat. Pentru cele cinci zile de desfăşurare – sau două săptămâni, nu are importanţă – echipa de organizare trebuie să lucreze un an întreg. În relanti, cu mici mobilizări în anumite momente, cu intensificarea efortului în ultimele luni dinaintea evenimentului, dar cei care se ocupă de festival vor să fie plătiţi pentru un an întreg. Aici e problema.

 

În primul an, Cristi Adomniței i-a lăsat să-şi împartă singuri banii. Unii au luat câte 10.000 de euro, alţii câte 3.000, sau 8.000 sau chiar 20.000 de euro. Bani buni de duşi acasă, la familii, şi care, drămuiţi, pot ajunge pentru 6-7 sau 8 luni (informaţiile divulgate de 7EST i-au deranjat, dar mai mult s-au certat între ei după ce-au descoperit diferenţele). Organizatorii vin din sfera culturală, fie au servicii plătite la nivelul minim din România, fie nu au niciun angajament permanent, chinuindu-se cu banii de la o lună la alta. FILIT însemna îmbarcarea spre o viaţă mai bună.

 

La a doua ediţie au fost nevoiţi să externalizeze serviciile, să facă licitaţii, să crească transparența cheltuielilor. Le-au rămas mai puţini bani şi a început conflictul. Cât timp Lungu, Teodorovici şi Lăzărescu, autorii viziunii, nu se vor simţi confortabil din punct de vedere material, FILIT nu va mai exista. E ceea ce ne ferim să spunem. Pe de altă parte, Consiliul Judeţean a băgat, în trei ani, 2 milioane de euro într-un brand care le scapă printre degete. E ca în bancul cu studenţii, unii au cu ce, au cu cine, dar n-au unde. CJ are cu ce, are unde, dar nu are cu cine.

 

Aici intervine lipsa de competență şi de experienţă politică a demnitarilor care ne reprezintă (şi suntem vreo 700.000) şi pe care îi plătim tocmai pentru a găsi soluţii inteligente, pe termen lung, la acest gen de probleme dificile. Aici apare ratarea lor, ca oameni politici, şi ratarea noastră ca judeţ, ca destin al unor vieţi însumate, ca bunăstare.

 

Organizatorii FILIT duc discuţia în zona absurdă, răfuindu-se cu presa cartelizată, dovedindu-se îndoctrinaţi şi imaturi, neînţelegând mare lucru din principiul democratic al urmăririi banilor publici. Lupu şi Stanciu, de asemenea, îi privesc ca pe nişte fii vitregi a căror viaţă personală nu le trezeşte niciun interes. Şi unii, şi alţii distrug de fapt Iaşul, nu ei sunt victime. Ponderea finanţărilor private la FILIT trebuie să crească. CJ trebuie să le dea mână liberă, sub un audit independent. Iar dacă un singur leu dispare, autorii devalizării trebuie scoşi în cătuşe.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here