Foarte multe procese de mediere se închid de către mediatori printr-un proces verbal care constată eșuarea procedurii iar un factor determinant în acest caz îl reprezintă, deseori, o pregătire insuficientă a mediatorului dar și erorile comise de către părțile rămase nesupravegheate pe parcursul procedurii.
Iată cum putem gestiona un caz de mediere, ca terță parte, neutră, imparțială dar și ca posibilă viitoare parte aflată într-un litigiu și participantă la procedura medierii. Acțiunea medierii poate fi pregătită și condusă în patru faze importante.
Prima fază o reprezintă cea de prezentare. Mediatorul, după ce salută și mulțumește părților pentru prezența și alegerea facută, va ține un mic discurs în care explică cu claritate părților cum se va desfășura procedura de mediere, regulile propriului birou, atrăgând atenția asupra faptului că mediatorul nu este judecător, că procedura are un caracter informal și tot ce se discută în prezentul birou, rămâne confidențial.
A doua fază o reprezintă sesiunea comună cu părțile. Mediatorul invită părțile să își expună punctul personal de vedere cu privire la faptele ce fac obiectul litigiului supus medierii. Mediatorul va încerca să nu întrerupă partea care vorbește, rugând pe cealaltă să respecte discursul acesteia și să asculte în tăcere, deoarece, la rândul său, va avea posibilitatea să se exprime. Dacă este necesar, va încerca să determine și să conducă tonul discursului părților, limitând divagările și întreruperile.
În această fază, mediatorul acordă o atenție neutră tuturor părților participante, privindu-le în mod egal, pentru a le implica și a crea legătura de empatie, nu exprimă niciodată judecăți prin limbajul verbal sau prin cel al trupului, interactionează cu părțile, adresându-le întrebări de genul: “- Ce credeți despre ceea ce s-a întâmplat?” , ”- Puteți reda totul de la bun început?”.
La sfârșitul sesiunii comune, mediatorul face un rezumat al celor discutate pe parcursul ședinței, asumându-și întrebările părților. În acest moment, este important să utilizăm același canal comunicativ pe care l-au folosit părțile în discursul lor, încercând să utilizăm același ton al vocii, aceleași cuvinte sau gesturi, pentru a nu crea bariere și pentru a câștiga încrederea părților.
A treia fază o reprezintă sesiunea separată cu părțile. Mediatorul reamintește părții în cauză despre confidențialitatea celor discutate în această etapă, despre faptul că, tot ce este spus acum, nu va fi transmis celeilalte părți decât cu acordul său expres. Din acest motiv, sinceritatea și franchețea sunt elemente care trebuie să guverneze sesiunile private, acestea fiind cerințe utile pentru soluționarea litigiului într-un mod eficient, cu efecte pe termen îndelungat.
În timpul ședințelor private, mediatorul subliniază distincția între „ceea ce se vrea” și „ceea ce este nevoie”, stimulează particularitatea alternativelor reale la conflict și consecințele neajungerii la un acord, invită părțile să separe problema de persoană și să ia în considerare punctul de vedere al părții adverse.
Folosindu-se de întrebări, mediatorul încearcă, prin răspunsurile primite, să evidențieze posibila zonă de acord. Întâlnirile separate se pot prelungi și se pot desfășura până în momentul în care se ajunge la un fundament solid pentru un acord care produce efecte pe termen îndelungat.
Scopul acestor sesiuni separate este acela ca, prin instituirea unui climat de încredere și confidențialitate, să se realizeze care sunt adevăratele interese și nevoi ale părților aflate în litigiu.
În această fază, mediatorul trebuie să stăpânească tehnica de a pune întrebările esențiale, astfel încât acestea să se finalizeze cu explorarea intereselor părților și cu posibile soluții la problema în cauză. Iată câteva exemple de întrebări: “- Cu privire la versiunea celeilalte persoane, ce părere aveți?”, ”- Ce idee v-ați făcut asupra raționamentului și asupra întrebărilor puse de cealaltă parte?”, ”- Pe ce vă bazați convingerea?”, ”– Credeți că această situație v-ar putea dăuna?”, ”– Ce intenționați să faceți dacă nu reuțiți să ajungeți la un acord?”, ”– Ați formulat ipoteze pentru a ieși din această situație?”, ”– Încercați să vă puneți în locul celeilalte persoane.”, etc.
Sunt doar câteva exemple, desigur. Interesul mediatorului este acela de a ajuta partea să se îndepărteze de întrebările subiective inițiale, de a se pune în locul celeilalte părți, de a realiza care sunt adevăratele sale interese cele obiective, și de a descoperi alternative la acordul negociat.
A patra fază, o reprezintă faza de concluzie. Mediatorul invită părțile să facă un “brainstorming” al posibilelor soluții găsite de ele pe parcursul ședințelor private de mediere și să evidențieze acele soluții comune care le satisfac nevoile și sentimentele.
Împreună cu părțile, mediatorul scrie acordul de mediere și procesul verbal de închidere al medierii, cerând întotdeauna părților confirmarea pentru cele menționate în acord si, eventual, sugerează inserarea unei clauze contractuale. În final, mediatorul felicită părțile pentru efortul depus și reușita satisfăcătoare.
Menționez că în prezentul articol am redat un tipar propriu de organizare al biroului de mediator, cu aplicabilitate generală. Fiecare mediator are, însă, dreptul și obligația de a stabili reguli și proceduri proprii în procedura sa, în condițiile respectării Legii 192/2006 și nu numai.
Maria PĂDURARU
Vicepreședinte Corpul Profesional al Mediatorilor din Județul Iași
cpmj.maria.paduraru@cmediere.ro
0754.700.066
