Cum sunt PRIGONIȚI ROMÂNII DIN TRANSNISTRIA – Fâșia Gaza a Europei

Elevii şi profesorii din şcolile cu predare în limba română sunt ameninţaţi de administraţia regiunii transnistrene. Unii dintre aceştia trebuie să treacă zilnic prin puncte de control pentru a ajunge la şcoală. Mulţi ţărani din zona Dubăsari şi-au pierdut practic pământurile.

 

Ion Manole, director al organizaţiei Promo-Lex din Republica Moldova, unul dintre cei doi avocaţi care au reuşit să obţină condamnarea Rusiei la C.E.D.O. pentru încălcarea dreptului la educaţie românilor din Transnistria, explică într-un interviu amplu acordat Epoch Times că în ciuda deciziei C.E.D.O., „Rusia trage de timp cu executarea ei”.

În opinia sa, nici autorităţile de la Chişinău timp de peste 20 de ani n-au făcut suficiente eforturi pentru a proteja cetăţenii din zonă. Dimpotrivă, au existat şi cazuri în care organele de drept constituţionale au colaborat cu structurile ilegale. Manole consideră că singura abordare de succes a problemei locuitorilor din Transnistria este cea juridică, adică aceea de tratare a problemelor prin aplicarea normelor legale. Abordarea strict politică a problemelor din acest teritoriu s-a dovedit a fi ineficientă până în prezent.

 

Ce probleme întâmpină etnicii români în Transnistria în prezent din punctul de vedere al limbii române? A mai slăbit ceva din teroare şi discriminare odată cu schimbarea regimului de la Tiraspol?

Nu s-a schimbat absolut nimic. În momentul de faţă situaţia şcolilor este la fel de dificilă chiar dacă există deja o decizie a Curţii Europene a Drepturilor Omului (C.E.D.O.). Rusia, care a învins în mini-războiul din 1992, a avut apoi nevoie de timp pentru a schimba situaţia, pentru că în 1992 foarte mulţi locuitori au încercat să reziste presiunilor şi au pledat pentru o Moldova unică. Federaţia Rusă era conştientă că pe căi democratice nu va putea prelua controlul şi a acţionat prin metodele pe care le simţim până astăzi.

Victoria de la C.E.D.O. n-a contat deloc?

Este o problemă serioasă. Politicienii încearcă să privească problema şcolilor sub aspect politic ori în opinia noastră, ea trebuie privită în primul rând sub aspect juridic. În momentul de faţă avem o decizie a Înaltei Curţi de la Strasbourg. Este clar că acolo s-a operat cu probe, cu dovezi, cu referire la normele dreptului internaţional. Din păcate politicienii nu adoptă aceeaşi abordare juridică.

Rusia a fost condamnată la C.E.D.O. pentru că are influenţă în zona de est a R. Moldova unde se încalcă dreptul la educaţie, însă acest fapt nu înseamnă că Guvernul Republicii Moldova a fost scutit de obligaţiile sale de a proteja drepturile tuturor locuitorilor, indiferent de cetăţenie, etnie etc.. În urma deciziei C.E.D.O., Rusia urma sa achite 6.000 de euro fiecărui petiţionar, deci în total peste un million de euro pentru o parte a victimelor acestui regim.

Rusia încearcă să tergiverseze executarea şi se face că plouă. Avocaţii care se ocupă de dosar continuă să depună eforturi în vederea executării. Problemele sunt destul de grave, iar dacă lucrurile continuă aşa, este posibil ca în câţiva ani să nu mai existe doritori de a studia în şcolile de limbă română din Transnistria.

Ce întreprinde Promo-Lex pentru a facilita respectarea drepturilor omului, inclusiv celui la educaţie în limba română?

Prin obţinerea acestei decizii a C.E.D.O., s-au demonstrat ilegalităţile comise în acest teritoriu. În rest, acţionăm când suntem sesizaţi, oferind sprijin juridic pentru a rezolva un caz sau o situaţie concretă.

Vedeţi posibilă o reintegrare a Transnistriei în R.Moldova sau este mai viabilă soluţia separării totale?

Dacă ne referim la populaţie, părerile sunt foarte împărţite. Totodată, mulţi înţeleg că prin controlul asupra acestei regiuni, de fapt, Rusia ţine în şah întreaga Republica Moldova. Numărul celor ce îşi doresc eliminarea tuturor posturilor de control pe Nistru este în continuă scădere şi ei sunt într-un proces de îmbătrânire pe fondul noii generaţii, educate destul de agresiv împotriva a tot ce este legat de R.Moldova şi Occident. Ca urmare, implicarea oamenilor în regiune scade pentru că actele lor de rezistenţă au rămas fără succes.

Chişinăul nu vrea sau nu poate să-i ajute pe locuitorii din Transnistria în sensul că nu are pârghiile necesare, influenţa rusă fiind prea puternică?

Nu are pârghiile necesare pentru că nu a vrut să le aibă. Pe parcursul celor 23 de ani nu am avut nicio guvernare care să vină cu o strategie foarte clară legată de modul în care să ia măsuri pentru situaţia şi evenimentele legate de această zonă. Nici organele de drept nu au aplicat legea în cazurile de încălcare a drepturilor omului. Or, orice faptă comunicată organelor de drept trebuie tratată prin prisma normelor legale. Am avut şi cazuri în care organele de drept moldoveneşti au colaborat cu ”colegii” lor din Transnistria punând în pericol viaţa şi sănătatea unor cetăţeni moldoveni. Aceştia au fost practic răpiţi şi trimişi de aceste organe la Tiraspol.

În ultima perioadă observăm o schimbare de atitudine a Ministerului de Interne din Moldova, care cel puţin a început să asculte criticile. Acest lucru ne redă o anumită doză de încredere într-o revenire la normal.

Mai are Rusia capacitatea de a deraia trenul European al Republicii Moldova prin provocările Tiraspolului, precum presupusa lege a frontierei ?

Toate actele întreprinse de administraţia ilegală au efect nul şi nu au putere juridică asupra acţiunilor autorităţilor constituţionale.

Ce au de suferit ţăranii din zona Dubăsari din regiunea transnistreană din partea administraţiei separatiste?

Transnistria de fapt este ruptă fizic în două şi anume din acest motiv terenurile agricole ale câtorva localităţi din stânga Nistrului şi rămase sub jurisdicţia autorităţilor constituţionale centrale de la Chişinău au fost practic ocupate. Terenurile respective se află după un traseu rutier, controlat de structurile ilegale paramilitare, care leagă Nordul cu sudul regiunii. Acestea le interzic sau le creează probleme atunci când se deplasează spre proprietăţile lor. Cea mai gravă problemă a fost în 2004 când li s-a interzis ţăranilor să-şi ia recolta acasă. Toate aceste acţiuni au drept scop de a determina locuitorii din zonă să accepte situaţia impusă sau să renunţe la proprietatea lor.

Mai există asemenea probleme în prezent?

Problema a fost parţial rezolvată. În primul rând, marea majoritate a proprietarilor au transmis în arendă pământurile lor unor întreprinderi. Totodată, cu acordul Guvernului moldovean, întreprinderile respective sau proprietarii obţin un fel de permis de la administraţia separatistă pentru a merge spre pământurile care le aparţin cu acte în regulă. Oricum, aceste proceduri şi reguli impuse de către regimul separatist nu exclud diverse situaţii şi cazuri de extorcare de bani sau bunuri, persecutare sau intimidare.

Cât de gravă este epurarea lingvistică prin impunerea grafiei chirilice?

Din păcate O.S.C.E. n-a mai susţinut elevii şi profesorii din aceste şcoli în ultima perioadă. Spre exemplu, în ianuarie 2013, la numai trei luni de la emiterea deciziei C.E.D.O. cu privire la situaţia şcolilor, au realizat un raport, care conţine constatări şi recomandări contestate în primul rând de cei vizaţi. Sunt cel puţin 3 aspecte interpretabile sau dacă vreţi destul de dubioas
e în acest raport: primul – în raport nu s-a menţionat nimic despre faptul că utilizarea grafiei latine în regiune, conform presupuselor norme locale, în continuare poate fi sancţionată administrativ de către structurile ilegale din Transnistria. În al doilea rând, O.S.C.E. n-a făcut nicio trimitere în raport la decizia C.E.D.O, care ar fi trebuit menţionată neapărat. În al treilea rând se recomandă, practic preluând poziţia Tiraspolului, că totuşi şcolile din regiune ar trebui să obţină înregistrare la administraţia de la Tiraspol. Din punct de vedere juridic, realizarea acestei recomandări este imposibilă, deoarece legislaţia R.Moldova nu permite niciunui funcţionar să accepte astfel de proceduri, indiferent de la cine vin. Recomandările unor organizaţii internaţionale trebuie în primul rând să ţină cont de aspectele legale, bazate pe normele dreptului intern şi a celui internaţional.

O altă problemă gravă în regiune rămâne faptul că acolo nu există diversitatea opiniilor, nu există acces la diverse surse media. Locuitorii sunt informaţi într-un alt spaţiu, ostil şi totalmente diferit de cel din alte regiuni ale R.Moldova. În plus, în regiune nu există practic nicio posibilitate de a citi în limba maternă, pentru că nu se găsesc cărţi editate la Chişinău în grafia latină în bibliotecile şi librăriile din regiune.

Situaţia nu este mai bună nici la capitolul respectării altor drepturi şi libertăţi fundamentale ale oamenilor din regiunea transnistreană. Libertatea şi siguranţa persoanei, dreptul la viaţă, libertatea întrunirilor, aplicarea torturii şi a relelor tratamente sunt şi ele în atenţia juriştilor Asociaţiei Promo-LEX.

 

(Sursa: Yahoo.News)

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here