Apendicele a fost considerat multă vreme un „organ inutil”, acest ţesut aflat la intersecţia intestinului subţire cu cel gros inflamându-se adeseori şi punând uneori în pericol viaţa pacienţilor. Multă lume crede că apendicele nu foloseşte la nimic, motiv pentru care oamenii aleg să se supună apendicectomiei, eliminând acest organ „vestigial şi inutil” din corp fără a suferi, aparent, în urma acestei operaţii.
De ce se crede că apendicele este inutil?
Unul dintre primii oameni de ştiinţă care au speculat pe tema utilităţii apendicelui a fost Charles Darwin. În acea perioadă, apendicele fusese identificat doar în rândul oamenilor şi al altor primate din familia Hominidae, iar Darwin credea că acest organ era o rămăşiţă din vremea în care strămoşii acestor consumau frunze. Alimentaţia bazată pe plante solicita un cecum de mari dimensiuni, acest segment al intestinului gros găzduind bacteriile necesare pentru a descompune ţesuturile vegetale. Ulterior, credea Darwin, strămoşii primatelor au început să consume în mare parte fructe, care erau mai uşor de digerat. Nu mai aveau nevoie de un cecum de mari dimensiuni, astfel că acesta a început să se micşoreze în timp, iar astăzi cecumul oamenilor este mic. Darwin credea că apendicele, care se găseşte imediat lângă cecum, era de fapt o fostă componentă a cecumului care s-a deformat pe măsură ce acesta se micşora. Din acest motiv, părintele „teoriei selecţiei naturale” credea că apendicele nu are nicio utilitate.
În ultimii ani, însă, apendicele a fost reabilitat de oamenii de ştiinţă, mai multe cercetări sugerând că acesta nu este nici pe departe un organ fără funcţie.
La ce este util apendicele?
Oamenii de ştiinţă de la Duke University Medical Center au lansat ipoteza că bacteriile benefice din apendice pot rezista unui caz sever de diaree ce duce la golirea completă a intestinelor. Astfel, bacteriile pot ieşi ulterior din apendice pentru a repopula intestinele. „Chiar dacă nu există o dovadă directă, există numeroase dovezi circumstanţiale care sugerează că apendicele este locul în care bacteriile bune pot trăi în siguranţă, fără a fi deranjate, până când este nevoie de ele”, a explicat William Parker, profesor de chirurgie experimentală şi totodată unul dintre cercetătorii ce au postulat noua ipoteză.
Un lucru foarte interesant este că în apendice există celule din sistemul imunitar. Cercetătorii de la Duke cred că acestea celule sunt prezente pentru a proteja bacteriile benefice, nu pentru a le contracara.
Profesorul Parker a studiat timp de peste 10 ani biofilmul din intestin, nume dat unui strat subţire compus din microbi şi din celule ale sistemului imunitar ce se formează deasupra mucoasei intestinale. „Studiile noastre au arătat că sistemul imunitar protejează şi hrăneşte coloniile de microbi ce trăiesc în biofilm. Protejând aceşti microbi buni, împiedică microbii răi să se stabilească. Am arătat totodată că biofilmul este cel mai pronunţat în zona apendicelui”, explică Parker.
Funcţia apendicelui poate fi demonstrată în situaţii în care condiţiile igienice moderne sunt absente, explică Parker. „În ţările fără un sistem sanitar modern, bolile care provoacă diaree severă sunt endemice. Diareea goleşte în întregime conţinutul intestinelor, inclusiv biofilmul. După ce intestinele au fost golite, bacteriile bune ascunse în apendice pot reveni în intestin”, afirmă specialistul. Profesorul Parker spune că „în societăţile industrializate ce beneficiază de un sistem medical modern şi de practici igienice, e posibil ca această «rezervă de bacterii» să nu mai fie necesară, ceea ce explică de ce eliminarea apendicelui în societăţile moderne nu produce efecte negative”.
Dacă apendicele este util, de ce suferim de apendicită?
Totuşi, de ce este apendicita atât de întâlnită în societăţile industrializate? Oamenii de ştiinţă au avansat acum câteva decenii o explicaţie, cunoscută sub numele de „ipoteza igienei”. Aceasta susţine că oamenii din societăţile cu bune condiţii de igienă suferă mai mult de alergii şi de afecţiuni autoimune deoarece ei (şi, implicit, şi sistemele lor imunitare) nu au fost provocaţi în viaţa de zi cu zi la fel de des de paraziţi şi de alte organisme dăunătoare prezente în medul înconjurător. De aceea, atunci când sistemul imunitar este provocat, în cele din urmă, el reacţionează excesiv.
„Sistemul imunitar care reacţionează excesiv ar putea duce la inflamaţia asociată apendicitei şi ar putea totodată să ducă la obstrucţionarea intestinelor ce provoacă apendicita acută”, afirmă Parker. „Aşadar, medicina modernă şi practicile de igienă explică nu doar faptul că nu mai avem nevoie de apendice în societatea de astăzi, ci şi problemele pe care ni le provoacă el”, concluzionează doctorul.
Cercetările specialiştilor de la Universitatea Duke nu sunt singurele care oferă dovezi în favoarea apendicelui. Un studiu publicat în 2013 în jurnalul Comptes Rendus Palevol a analizat 361 de specii de mamifere şi a ajuns la concluzia că apendicele a evoluat de cel puţin 32 de ori diferite în rândul mamiferelor, ceea ce sugerează că este puţin probabil ca apendicele să fie inutil (căci în acest caz nu ar fi evoluat în număr repetat).
Oamenii de ştiinţă au descoperit că în majoritatea cazurilor apendicele nu a apărut în urma unei schimbări a dietei, astfel că teoria lui Darwin nu este valabilă în cazul tuturor animalelor. Totuşi, el a avut dreptate în cazul primatelor, căci studiul a confirmat că acest organ a apărut atunci când strămoşii noştri şi-au schimbat dieta.
Cum poate apendicele să ne salveze viaţa?
Un studiu publicat în 2011 sugerează că „organul inutil” ar putea chiar să ne salveze viaţa în anumite situaţii. În această cercetare, oamenii de ştiinţă au studiat Clostridium difficile, una dintre cele mai periculoase infecţii nosocomiale.
C. difficile este o bacterie ce stă la baza unor infecţii gastrointestinale care produc diaree şi colită, ea fiind una din principalele cauze de deces datorat infecţiilor intraspitaliceşti. Unul dintre cele mai problematice aspecte ale bolii este faptul că 25% dintre pacienţi vor suferi o revenire a bolii, în ciuda tratamentului iniţial de succes.
Cercetătorii conduşi de James Grendell au analizat 254 de pacienţi care fuseseră infectaţi cu C. difficile şi i-au împărţit în două grupuri: cei care aveau apendicele intact şi cei cărora le fusese extirpat acest organ. Analiza datelor a relevat o concluzie surprinzătoare: persoanele fără apendice prezentau un risc de patru ori mai mare de a suferi din nou de Clostridium difficile după tratamentul iniţial. Mai exact, în rândul pacienţilor cu apendicele intact boala a revenit în 11% din cazuri, pe când în rândul indiviziilor fără apendice boala a revenit în 48% din cazuri.
Cercetătorii cred că în apendice se găsesc mai multe limfocite care combat C. difficile şi alte infecţii bacteriene, astfel că eliminarea sa face ca reacţia sistemului imunitar să fie mai slabă, şi intestinul să fie mai predispus la infectarea repetată.
Din acest motiv, autorii studiului susţin că eliminarea apendicelui ar putea creşte riscul pacienţilor de a suferi de infecţii recurente, potenţial letale. Aşadar, apendicele nu doar că nu este un „organ inutil”, ci ar putea chiar să ne salveze viaţa.
(Sursa: gandul.md)
