ANTOLOGIA RUȘINII: Emil Constantinescu și Tratatul de bună vecinătate și cooperare dintre România și Ucraina

Pe 2 februarie 1997, președintele României de la momentul acela, Emil Constantinescu, semna păgubosul Tratat cu privire la relațiile de bună vecinătate și cooperare dintre România și Ucraina.

 De fapt, „păgubos” este puțin spus. Este pur și simplu un act de trădare națională, care consfințea de bună voie, pentru totdeauna, pierderea tuturor teritoriilor răpite României, de sovietici, Prin Tratatul Ribbentrop-Molotov, și făcute cadou Ucrainei: Bucovina de Nord, Ținutul Herța, Ținutul Hotin şi judeţele din sudul Basarabiei.

Gestul lui Emil Constantinescu, demn de o antologie a rușinii, e cu atât mai condamnabil cu cât Pactul Ribbentrop-Molotov a fost declarat nul şi neavenit, atât de U.R.S.S., la 24 decembrie 1989, cât şi de Parlamentul României, la 24 iunie 1991. Iată ce stipula, la articolele 1 și 2, Tratatul semnat de Emil Constantinescu:

„[…] ART. 1
1.) Partile contractante isi intemeiaza relatiile lor pe incredere si respect reciproc, cooperare si parteneriat.
2.) Partile contractante vor respecta, in relatiile reciproce, ca si in relatiile cu alte state, principiile Cartei Organizatiei Natiunilor Unite si ale Actului final de la Helsinki: egalitatea suverana, nerecurgerea la forta sau la amenintarea cu forta, inviolabilitatea frontierelor, integritatea teritoriala a statelor, reglementarea pasnica a diferendelor, neamestecul in treburile interne, respectarea drepturilor omului, egalitatea in drepturi si dreptul popoarelor de a dispune de ele insele, cooperarea dintre state si indeplinirea cu buna-credinta a obligatiilor asumate conform dreptului international.

ART. 2

1.) Partile contractante, in concordanta cu principiile si normele dreptului international si cu principiile Actului final de la Helsinki, reafirma ca frontiera existenta intre ele este inviolabila si, de aceea, ele se vor abtine, acum si in viitor, de la orice atentat impotriva acestei frontiere, precum si de la orice cerere sau actiune indreptata spre acapararea si uzurparea unei parti sau a intregului teritoriu al celeilalte parti contractante. […]”

Acest Tratat de bună vecinătate și cooperare dintre România și Ucraina ne apare de-a dreptul abominabil, dacă-l evaluăm comparativ cu Declarația Parlamentului României din 28 noiembrie 1991, când Ucraina se pregătea de Referendumul pentru declararea independenței sale ca republică separată de URSS. Atenție! Această declarație era semnată de un Parlament cu o majoritate detestabilă, aservită lui Ion Iliescu &Comp.

Iată textul Declarației:

„1. Parlamentul României a luat cunoştinţă de hotărârea autorităţilor de la Kiev de a organiza la 1 decembrie 1991 un referendum asupra independenţei Republicii Ucraina.

Profund ataşat principiilor fundamentale ale respectării drepturilor şi libertãţilor fundamentale ale omului şi ale popoarelor de a-şi hotărâri soarta, Parlamentul României salută hotărârea autorităţilor ucrainene de la Kiev de a organiza un referendum privitor la independenţa Republicii Ucraina.

 

 

Având în vedere că acest referendum ar urma să se desfăşoare şi pe teritoriile româneşti – Bucovina de Nord, Ţinutul Herţa, Ţinutul Hotin, precum şi judeţele din sudul Basarabiei – Parlamentul României declara solemn că aceste teritorii au fost rupte din trupul ţării, iar Pactul Ribbentrop-Molotov a fost declarat nul şi neavenit, ab initio, de U.R.S.S. la 24 decembrie 1989 şi de Parlamentul României la 24 iunie 1991.

Desigur, este dreptul Ucrainei sa organizeze un referendum pentru independenta sa, dar acest referendum nu poate avea valabilitate în privinta teritoriilor româneşti anexate abuziv de fosta U.R.S.S., teritorii care nu au aparţinut niciodatã Ucrainei şi sunt de drept ale României.  

2. Parlamentul României reitereaza atasamentul față de prevederile Actului final al Conferintei C.S.C.E. de la Helsinki, care admite posibilitatea modificãrii frontierelor pe cai paşnice, diplomatice.  

3. Parlamentul României, declară solemn că referendumul organizat de autoritãţile de la Kiev în teritoriile româneşti încorporate cu forța în cadrul fostei U.R.S.S. – respectiv în Bucovina de Nord, Tinutul Herta, Tinutul Hotin, precum şi în judeţele din sudul Basarabiei – este nul şi neavenit, precum şi consecinţele acestuia.  

4. Parlamentul României cere parlamentelor şi guvernelor tuturor statelor care vor recunoaşte independenta Ucrainei să declare expres că aceasta recunoştinţã nu se extinde asupra teritoriilor româneşti menţionate.  

5. Parlamentul României se pronunţa pentru începerea unui dialog cu Parlamentul de la Kiev în vederea examinãrii, împreunã a problemelor stabilirii unor relaţii de buna vecinãtate şi colaborare între România şi Ucraina şi invita, în acest scop, o delegaţie parlamentarã ucraineana urmeazã sa efectueze o vizita la Bucureşti, cât mai curând posibil.

6. Parlamentul României solicita guvernului tarii sa înceapã de urgenta negocieri cu autoritãţile de la Kiev în problema teritoriilor româneşti anexate cu forta de U.R.S.S.

Aceasta declaraţie a fost adoptatã de Parlamentul României în şedinţa din 28 noiembrie 1991, cu unanimitate de voturi.

 

PREŞEDINTELE SENATULUI                             PREŞEDINTELE ADUNĂRII

                                                                          DEPUTAŢILOR

Acad. ALEXANDRU BÎRLĂDEANU                          MARŢIAN DAN”

 

 

 

 

 

 

Sursa: certitudinea

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here