Acum o sută de ani, absintul, băutură rău famată ajunsă celebră fiindcă o consumau artiști ai secolului al XIX-lea ca Van Gogh sau Verlaine, a fost interzisă fiindcă oamenii ‘își pierdeau mințile’. ‘Zâna verde’, cum este numit, are în prezent o nouă viață.
Se crede că denumirea vine din limba greacă, „Apsinthion” însemnând „care nu poate fi băut” sau „de nebăut”. Absintul modern a fost folosit inițial în afecțiunile stomacale, fiind creația lui Pierre Ordinaire — 1792—, doctor francez care s-a autoexilat în orășelul elvetian Couvet. În 1797 a fost pus în vânzare în Franța, scrie AFP.
„Întotdeauna va exista un mister în jurul acestei băuturi”, consideră Fabrice Herard, organizator al „Absinthiades”, manifestare dedicată absintului în localitatea Pontarlier, mică localitate aflată în apropierea graniței cu Elveția.
Muză a pictorului Vincent Van Gogh și a poetului Verlaine, ale cărei ravagii au fost descrise de Emile Zola în romanul „Crâșma”, absintul este băutura artiștilor din secolul al XIX-lea. Însă în anii 1900, alcoolul distilat apărut în Elveția în secolul al XVIII-lea și având între 45 și 72 de grade este acuzat că provoacă grave tulburări cerebrale din cauza unei substanțe din planta de absint, tuiona. Pe 16 martie 1915, băutura a fost interzisă în Franța, fiind învinuită că este un afrodisiac psihoactiv și că provoacă insomnie, tremurat, paralizie, halucinații, convulsii. După o analiză mai atentă însă, orice medic ar recunoaște în aceste simptome alcoolismul cronic.
Sursa: agerpres
