Povestea unui mare filantrop român din Botoşani. Cum îşi luă în serios misiunea de primar şi senator boierul Sofian acum 150 de ani

Nicolae Sofian, fost primar al oraşului Botoşani, parlamentar şi renumit boier moldovean din secolul al XIX-lea, şi-a folosit averea pentru sprijinirea săracilor, pentru construirea de şcoli, spitale şi de orfelinate. Moştenirea sa materială, o casă în stil Secession din centrul Botoşaniului, se dărâmă sub ochii nepăsători ai autorităţilor.

Nicolae Sofian, mare boier şi milionar al secolului al XIX-lea, a fost mai presus de toate cel mai apreciat administrator şi om politic din Moldova acelei perioade, spun istoricii botoşăneni. Totodată, aceştia îl consideră pe Sofian un mare filantrop român şi un personaj desprins din romanele clasice.

 „Nicolae Sofian a fost boierul filantrop, politicianul responsabil, edilul în adevăratul sens al cuvântului. Nu dorea să acceadă politic sau în vreo funcţie publică pentru avere sau pentru notorietate. Avere avea. Dorea ca boierii vechi, care se credeau unşi din mila lui Dumnezeu să conducă gloatele, să-i miluiască pe cei sărmani, să-i lumineze şi să-i ajute. A fost un personaj excentric chiar şi atunci, fiindcă, pe scurt, era o raritate: un om cinstit“, spunea regretatul istoric botoşănean Ionel Bejenariu, într-un interviu din anul 2009.

BASTARDUL AMBIŢIOS

Momentul în care boierul Nicolae Sofian apare pe scena istoriei este învăluit în mister. Născut la 1812 în târgul Botoşanilor, Sofian are o origine incertă. Numele lui apare pentru prima dată menţionat în lucrarea „Boierii moldoveni“ a cărturarului Constandin Sion, la sfârşitul secolului al XIX-lea.

„Sofian, moldovean; un Neculai, ficior unei Sofia, născut în dudaie cu mai mulţi taţi, s-au înfiinţat porecla de pe numele maică-sa, decât, ca să nu poată nimeni zice că e ficior de curvă“, se arată în cronica lui Constandin Sion. Astfel, din acest manuscris reiese faptul că Nicolae Sofian ar fi fost un copil din flori al Sofiei Sofian.

A IZBUTIT PRIN NEGOŢ

Acelaşi document ne indică faptul că Nicolae Sofian nu a beneficiat de averea familiei şi a trebuit să-şi caute singur norocul, ceea ce a şi reuşit până la vârsta de 34 de ani, când a obţinut un rang boieresc. „Slujind pe la boieri au strâns parale şi pe la 1846 şi-au cumpărat un decret de stolnic“, scrie Sion în manu-scrisul său. De altfel, istoricii botoşăneni spun că Nicolae Sofian, cu tot cu statutul de bastard din copilărie, a reuşit prin diferite mijloace să ajungă la o avere colosală pentru acele vremuri, aproximativ şase milioane de lei.

Boierul Nicolae Sofian şi soţia sa Ruxandra Sofian

„Nu ştim foarte multe despre trecutul său. Informaţiile sunt sărace. A reuşit să acceadă prin negoţ, dar şi prin slujbe boiereşti. Este clar că, la un moment dat, nu a fost recunoscut de familie. Dar în acelaşi timp, după 1846, are loc o schimbare de atitudine, Nicolae Sofian rămânând singurul moştenitor al familiei. Înainte de a beneficia de moştenirea familiei, era deja bogat. Şi educaţia şi-o asigurase prin intermediul boierilor pe care îi impresionase cu priceperea sa în administraţie“, spune istoricul botoşănean Gheorghe Median.

 MILITANT PENTRU DREPTURILE ŢĂRANILOR

 După 1860, Nicolae Sofian a început să urce pe scara socială. De la rangul de stolnic, a ajuns primar al Botoşaniului în 1865. Într-un an, cât a stat la Primărie, a organizat urbanistic oraşul, a amenajat trotuare, a asigurat canale de scurgere şi a contribuit decisiv la înfiinţarea Grădinii Publice Vârnav, care există şi astăzi în municipiul Botoşani, locul preferat de plimbare al poetului Mihai Eminescu. Apoi, în 1876, Nicolae Sofian a fost ales senator de Botoşani.

Casa boierului Sofian în zilele sa de glorie

„A fost unul dintre parlamentarii din acea perioadă care au insistat pentru scoaterea ţăranilor din bezna analfabetismului. A militat pentru înfiinţarea şcolilor de meserii şi pentru modernizarea agriculturii, dar mai ales pentru asistenţă socială şi pentru îmbunătăţirea condiţiei ţăranului. Era un om bogat care vedea în acel mandat o misiune. Se credea responsabil pentru ţăranii şi pentru oamenii care l-au trimis acolo. Era o raritate şi în acele vremuri. Era un boier sadea cu o educaţie aleasă“, povestea Ionel Bejenariu.

PESTE 300 DE FINI PE MOŞII

În 1893, a înfiinţat Institutul Sofian, o organizaţie privată însărcinată cu acte filantropice, în principal îngrijirea orfanilor şi a bătrânilor, de care se ocupa în special soţia sa, Ruxandra Sofian. „Filantropia devenise meseria sa principală. În casele sale din Botoşani, înfiinţase orfelinate şi cămine de bătrâni. De altfel, şi-a vândut şi donat o parte din moşie pentru a întreţine 50 de persoane într-un ospiciu pentru infirmi din Botoşani. Totodată, prin intermediul Institutului Sofian, peste 20 de şcolari sărmani din Botoşani primeau burse lunare de câte 20 de lei până la majorat“, mai relata Bejenariu. La toate acestea, s-a adăugat o operă filantropică uriaşă. Avea peste 300 de fini numai din rândul săracilor de pe moşii, pe care îi ajuta cu bani şi cărora le-a lăsat moştenire pământ.

ŞCOLI ŞI AJUTOARE PENTRU ŢĂRANI

Nicolae Sofian a fost primul care a implementat ajutorul pentru calamităţi dat ţăranilor pentru a nu muri de foame. Din testamentul său reiese faptul că, în fiecare an, ţăranii de pe moşia sa de la Pelipăuţi, judeţul Botoşani, primeau de Sfântul Nicolae câte 1.000 de lei despăgubiri pentru grindină şi pentru incendii. Sofian a fost un deschizător de drumuri şi în ceea ce priveşte înfiinţarea şcolilor agricole. „Îi alfabetiza pe ţărani, îi pregătea pentru prefacerile economice ce urmau şi, mai ales, încerca să îi ajute să ţină pasul cu noile tehnologii. A dat dispoziţie să se înfiinţeze patru şcoli agronomice pe moşiile sale. Una dintre cele mai mari ctitorii ale sale a fost Şcoala Elementară de Horticultură din Pelipăuţi Lunca. A decis viitorul a sute de copii săraci din acea zonă. I-a ajutat să-şi câştige pâinea“, spune istoricul Gheorghe Median.

NECROLOG ÎN PRESA VREMII

Ultima sa faptă caritabilă a fost făcută înainte de a muri, când a donat statului bijuteria arhitectonică pe care o construise în centrul municipiului Botoşani, o casă în stil Secession. A lăsat cu limbă de moarte ca imobilul să fie transformat în azil. Tot pentru sărmani a donat şi averea ce-i mai rămăsese şi care se ridica la suma de trei milioane de lei. A murit în anul 1900, la vârsta de 88 de ani, şi a fost înmormântat în Cimitirul Pacea din Botoşani, alături de soţia sa, Ruxandra.Respectul de care s-a bucurat printre contemporani boierul Sofian este reflectat şi de un articol din ziarul central.

Mormântul soţilor Sofian în cimitirul Pacea din municipiul Botoşani

 „Albina“, de la 1 octombrie 1900: „În Botoşani a încetat din viaţă Nicolae Sofian, fost senator. Defunctul şi-a lăsat întreaga avere (trei milioane) azilului de infirmi din Botoşani, înfiinţat de dânsul, cu condiţia ca numărul paturilor să sporească de la 25 la 50, să se înfiinţeze patru şcoli agronomice pe moşiile sale şi să se împartă în fiece an, la Sfântul Nicolae, câte o mie de lei celor mai sărace familii de săteni de pe moşiile sale“.

 

 Casa boierului Sofian astăzi. Mitropolia a comandat deja lucrări de consolidare

Astăzi, la mai bine de un secol de la moartea filantropului botoşănean, atât casa, cât şi mormântul se află în paragină. Casa Sofian, cum este numită construcţia, devenită monument istoric, se află în proprietatea Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei. De aproape 10 ani de zile au loc lucrări de consilidare a fundaţiei şi structurii de rezistenţă.

 

 

 

 

Sursa: adevarul

 

 

 

 

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here