despre negustoria care îngroapă demult creștinia
De mici sîntem învățați, explicit sau implicit, că zilele numite ,, Crăciun ,, sînt despre cadouri, mîncare, băutură și petreceri. Cînd, de fapt, se pare că ar trebui să fie despre empatie, bunătate, nădejde și bucurie. Un anume fel de bucurie. Și un anume fel de nădejde.
Bunăoară, bucuria că un copil, de demult și de departe, a scăpat de moartea pe care i-o pregătea un dictator sîngeros și alienat. Sau că alți copii, de demult sau de azi, de departe sau de aproape, au scăpat de alte năpaste sau necazuri, pregătite de dictatorul orb și nemilos numit ,, viață ,,. Și nădejdea că și noi am putea scăpa de ele, ca niște copii mari ce sîntem dintotdeauna.
Numai că negustorii alungați cu biciul din templu, chiar de copilul fugar și hăituit, ajuns adultul rătăcitor și hăituit, au cîștigat demult meciul. Cam de la început. Cadourile magilor l-au îngropat pe pruncul fugar, și în povestea povestită, și în crăciunăria poleită. Aurul, smirna și ce mai era prin lăzile ‘celea au îngropat înțelesul poveștii. Ca mai mereu, pîntecul s-a revărsat peste creier. Magicăreala cadouărească e în capul mesei, ca un DJ cu cruce, mitră mitropolească și restul costumației sclipicioase de gală, iar copilul fugar de demult stă la un colț de masă, ca un spectator neputincios, legat cu lanț aurit de scaunul unui spectacol care îi poartă numele.
Așa că n-o să mai lungesc mult aceste răutăcisme inspirate evident de Necuratul și o să vă spun un colind nepopular islandez. Sau din Gaza, ori din Siria, Congo, Thailanda, Columbia, nu știu exact, fiindcă dl Necurat a uitat să-mi spună :
Merdy Scrismis
pe podul din Helsingor
şed Caspar şi Melchior
aşteptînd pe Baltazar
din locul zis Kandahar
doar că nimeni nu s-arată
nici lada cea ferecată
nici steauă în chip de semn
nici urmă de untdelemn
numa’ tîrgul plin de lume
şi de oameni fără nume
de mărgele rău vopsite
şi de paseri ologite
iar în margine de sat
un copchil mic, desfăşat
fuge, cu tălpile-n glod
tot cătîndu-l pe Irod.
Șalom, cum ar fi zis copilul hăituit, ajuns adult hăituit. Doar că acum vorba lui nu se mai aude, fanfara cu gingîl-beluri e mult mai decibăloasă.
Merdy Scrismis !
Lucian Postu este publicist și consultant politic, PR & media. A fost corespondent BBC și Radio Europa Liberă , consultant BBC pentru Republica Moldova și editorialist al mai multor publicații. Folosește ortografia recomandată de Institutul de Filologie ” Al. Philippide ” din Iași , cu excepția cuvîntului ” romîn ” și a derivatelor sale ( https://lucianpostu.wordpress.com/rominia-ia/ )
