Benoît Vitse, fostul director al Ateneului ieșean:
Timp de câteva zile, fostul director al Ateneului din Tătărași, francezul Benoît Vitse, a fost prezent la Iași, în contextul lansării cărții sale apărută recent la Editura Junimea. A fost un bun prilej pentru Vitse, la 16 ani de la plecarea din România, să revadă locuri, să reîntâlnească oameni cu care a colaborat. Într-un text concluziv pe care ni l-a trimis, nu-și ascunde amărăciunea și dezamăgirea față de ce a devenit instituția pe care a condus-o cândva, „un fel de anticariat prăfuit (…) inspirat de propaganda monarhistă”.
Am calatorit with low-coast. De fiecare dată când călătoresc cu avionul, am senzația că am din ce în ce mai puțin loc pe scaunul meu; în curând, vor călători numai scheletele, iar dacă cineva va veni în carne și oase va trebui să plătească în plus. Am stat cinci zile și m-am plimbat agale. La început m-am speriat pentru ca nu mai vorbesc fluent limba română, ca înainte, dar, progresiv, m-am refăcut.
Am fost foarte emoționat la lansarea cărții mele în limba română, „Autobiografie autorizată a unui gaucho picard”. Au vorbit Lucian Vasiliu, Calin Ciobotari, Ioan Raducea si Dumitru Crudu. Dar mi-au adus prea multe laude și nu le pot repeta aici din modestie. Dumitru Crudu a venit în fugă din Republica Moldova; am crezut că venise din Flutura cu bicicleta. Calin Ciobotari a zis ca am fost un director „atipic”. Pe scurt, a fost pentru mine o întâlnire extrem de relevantă, care s-a prelungit la Bolta Rece cu Dumitru Crudu și Ioan Răducea, cel care a tradus cu spirit și eleganță cartea mea. A reușit chiar mai bine să redea în limba româna ce am vrut să fac. În timpul cinei, a recitat niște poeme de-ale lui Baudelaire, Rimbaud, Apollinaire…
„Regret că Centrul Cultural Francez s-a dizolvat într-un institut manevrat de București”
A doua zi, am fost invitat la o emisiune tv de doamna Livia Iacob, o ziaristă cu scaun la cap. Doamna m-a întrebat ce părere am despre situația politică în România și i-am răspuns că la noi, în Franța, este același haos. „Vrei, nu vrei, bea Grigore agheazmă”.
Printre altele, am vizitat expozitia lui Gheorghe Ciobanu la Galeria „Dan Hatmanu”; chiar am vorbit cu el la telefon. Un om de mare umanitate. Bineînțeles, am străbătut Palatul Culturii pentru expoziția europeană și mi-au plăcut tablourile lui Traian Biltiu-Dancus din Maramureș. Pe Lăpușneanu am vazut expoziția „Erotica” (curator: Dragoș Pătrașcu). N-am putut să văd Doamna Butterfly la Operă: niciun loc disponibil până pe 5 de decembrie. Un semn bun pentru acest oraș cultural.
Am urcat în Copou la Institutul Francez unde i-am regasit pe Cristina Iliescu și Olivier Dumas, vechi prieteni. Dar regret că Centrul Cultural Francez s-a dizolvat într-un institut manevrat de București. Am aflat că instituția se va muta la Palatul Braunstein pentru cel puțin patru ani, și după aceea… Acum, Institutul Cultural Francez mi se pare „une coquille vide”, fără mijloace, fără bani, fără suflet (acesta este cazul multor institute franceze din întreaga lume).
„Ateneul s-a întors cu un secol înapoi”
Am terminat pelerinajul cu Ateneul, unde am văzut filmul „Emilia Perez” (cinci spectatori în sală). Pentru mine, Ateneul s-a întors cu un secol înapoi. A devenit un fel de anticariat prăfuit al perioadei interbelice, inspirat de propaganda monarhistă (în totală contradicție cu stilul modern al clădirii). Din păcate, personalul nu e îmbrăcat în stilul de epoca. L-am îmbrațișat pe Petrică Andrieș, care a rămas un administrator activ, eficient; un șambelan de viță veche. L-am întrebat pe un gardian dacă directorul este, mi-a raspuns: „Vine, nu vine, nu se știe: e director”. Într-adevăr, un director tipic…
