Gigel Simion aurarul : țigan sau cuman ? ( scurt curs de fîsologie contimpoporană )

despre cleioasele & tîrșoasele briz-briz-uri ale bîlciului erectoral

Nu cu mult timp în urmă, adică taman în focul batra-homio-mahiei electorăleze, marele poet, pamfletar și lingău cu ziua Mircea Dinescu s-a gîndit, probabil, că e momentul să-și mai tragă o dungă fecănie pe mantia literară, după ce tocmai își scosese limba lată și mareșalică ( adică mare în șale ) din ranița dorsală a plotonerului de artilerie tolstoievskiană Nicu Mă-ciucă, declarat de arbitrul elegănții prozatoristice, adică dom’ maioresc Dinescu, drept un demn urmaș al lui Nici-o-laie Filimon, sau a’ lu’ Dinu Prozatorică, n-are-a face, că penibilul a fost oricum cît casa ( de toleranță limbistico-literaro-lăutărească, din păcate ).

Prin urmare ( și în continuarea facturii ciucăneze ) , nea lăutarul erectoral Dinescu a expectorat peste program, în scris și în afara normei săptămînale cațavenciste, un elevat stupit ca la Slobozia suedezilor sloboziți din robia Eghipieptului, aducînd astfel popolului dîn Grădina Maicii Domnulu’ (cvasi-gubernia americâneză Rumînia, adică ) bună-vestirea că-candidatul brînzidențial & aurist Gigel Simion e țigan, cu ascendențâ ursăreză, dacă nu greșesc. Pauză de aerisire.

Mde, cînd ai apucături oleacă genetice de cîntăreț la mese bogate, precum și de stuchitor la gard, eventual cu fustele ridicate, nu mai e de-ajuns că ești un mare poet & pamfletar contemporan și peren, dacă foamea congenitală și șătrăria cam genitală te împing să te faci de cacao, mai rău ca un toboșar beat din fanfara de la Zece Prăjini. Fiindcă numai proștii sau naivii n-au înțeles de ce s-a apucat Dinescu să stuche peste rînd la gardul micului căpitănaș de mucava Simion, e’zact după limba introdusă adînc în colonul generalului lăberaloid, aflat în pericol să nu intre în turul secund al pantalonilor circului brînzidențial, tocma’ din cauza new-tribunașului cu buton gri-kaki-auriu. Dar asta e, cînd literații celebri vor să se ungă public cu balegă, nici descîntecele de șatră slobozită nu-i mai opresc.

Precizare pentru nulimea patriotică de ambe zexe : pe micul revol’ționar cu voie de la Agie Gigel Simion l-am plesnit de mai multe ori, în scris, evident, fiindcă n-are cum să nu-mi sară în ochi traseul de cîrtiță tricoloră al acestui băiat tare simpluț și sărman cu văzduhul, un fel de caricatură jalnică, la pachet, a răposaților Zelea-Codreanu, Horia Sima și Horia Căciulescu ( dacă știți cine a fost cel din urmă ). Așa că scriu toate astea nu din simpatie pentru căpitănașul de buzunar și de cartier, ci din mirarea dezgustată față de halul în care a putut ajunge un scriitor de calibru și un simbol real al rezistenței contra dictaturii lui Ceaușescu.

E drept, Dinescu a mai fost lăutar electoral cu ziua și la masa lui Stolojan și a altor figuranți de pseudo-dreapta. Dar, de la Stolo’, care , așa ceaușisto-securist cum a fost el, nu era deloc vreun prost, pînă la papagalul kaki Ciucă e-o cale-atît de lungă, că mii de ani i-au trebuit limbimii să ajungă. Părerea mea …

Dar asta arată încă o dată cît de jos coboară nivelul discuției publice, cu ajutorul celor din presupusa elită culturală a guberniei romîneze. Ca și cum Grigoraș Dinicu sau Ion Voicu erau suedezi. Sau ca și cum contează că Gigel Simion e sau nu țigan, nu că e doar o jalnică marionetă a epolețarilor de trei parale care conduc Rumînia de prea mult timp.

Acu’, dacă mă întrebați pe mine, eu cred că-căpitănașul Gigel ar putea fi și cuman. Că și ăia cică erau mai umbroși la chele, ca legendarul Negru Vodă. Dar asta e așa, ca să ne mai rîdem oleacă, să nu ne ia jalea de tot. Că, vorba aia, on e isi, o port dio lorian, ututepri alalejer, cum zicea un franțuz parșiv, da’ cam egzact în diagnostic. Deși mai e o vorbă cică tot franțuzească : am rîs ca să nu plîng, cum zicea cică domnu’ Beaumarchais. Nu, Bou Marș’e e altu’, generalu’ lăberal, prozatoru’ lu’ Dinescu. Bou Marș’e din papier maché, ca să ne rîdem pîn’ la capătul funiei.

În rest îi ghini, o plouat, s-o făcut și întrelighenția și tribunașii patrioț’ tot cît popușoii din ,, Povestea nulei ,, lui Creangă. Iar dacă votul chiar ar conta, l-ar interzice, cum a zis celebrul putinist Mark Twain.