Experţii restauratori, coordonaţi de specialiştii Iasicon, readuc la viaţă, una dintre minunile medievale ale Iaşului: Biserica „Sf. Sava”. Monumentul dăinuieşte încă dinainte de atestarea documentară a oraşului. Se respectă cu sfinţenie tehnicile de construire din urmă cu 600 de ani, fiind scos, de exemplu, cornierul de la geamuri, pus pe vremea comuniştilor.
De Ionel Iloae
Una dintre cele mai importante biserici ieşene va fi inaugurată în doar câteva săptămâni. Construită aparent înainte de prima atestare documentară a Iaşului, biserica Sfântul Sava îşi recapătă în aceste zile strălucirea din secolele trecute. La restaurare au lucrat echipe mixte, conduse de specialiştii Iasicon.
După mai mulţi ani de lucrări, biserica Sfântul Sava va fi deschisă din nou pentru vizitatori. Lucrările de consolidare şi restaurare vor fi finalizate în doar câreva săptămâni iar clădirea va fi reintrodusă în circuitul bisericesc. ”Va urma sfinţirea lăcaşului, la o dată pe care o vor stabili înalţii prelaţi”, a declarat Sebastian Todică, inginer în cadrul Iasicon şi responsabil de şantier. Lucrările de restaurare efectuate au fost complexe, şi au vizat atât consolidarea efectivă a clădirii, cât şi refacerea picturii şi a mobilierului. ”Acesta este motivul pentru care s-a lucrat cu echipe mixte de specialişti, agreate atât de Ministerul Culturii, cât şi de Biserică”, a adăugat Todică.
Arată ca pe vremea lui Ştefan cel Mare
Construcţie monumentală unică în Moldova, care îmbină elemente arhitecturale bizantine, orientale, gotice moldoveneşti şi munteneşti, actuala biserică Sfântul Sava a fost construită pe ruinele unei biserici mai vechi, care ar putea data de dinainte de prima atestare documentară a Iaşului. ”Biserica este din piatră iar una dintre turle este din cărămidă. Lucrările de consolidare au fost complicate, pentru că piatra şi cărămida au rezistenţe diferite. De aceea, am fost nevoiţi să aplicăm soluţii diferite”, a explicat specialistul de la Iasicon. Elementele din beton aduse pentru a spori rezistenţa clădirii au fost înglobate în construcţie, pentru a nu-i afecta aspectul medieval.
Ingeniozitate la construire
Fundaţiile construcţiei, din piatră cu argilă, au fost îmbrăcate în beton în timpul operaţiunilor de consolidare. ”Interesant este că la construirea bisericii au fost prevăzuţi contraforţii. De obicei, aceştia erau adăugaţi ulterior, pentru a susţine zidul. La această biserică, contraforţii au fundaţie construită odată cu fundaţia clădirii”, a explicat Sebastian Todică.
Exteriorul bisericii a fost refăcut folosindu-se tehnici vechi de sute de ani, constructorul ieşean reuşind astfel să confere bisericii aspectul pe care l-au admirat atât cronicarii, cât şi domnii moldoveni. ”Am folosit o tencuială ştearsă, o metodă de secol XVI-XVII. Am lucrat mult cu schiţe vechi. Trebuie spus că unele elemente au fost adăugate în timp corpului bisericii, şi au structuri diferite. Pe lângă turlele din cărămidă, putem adăuga şi clopotniţa în rândul acestor elemente”, a spus inginerul Todică.
Tâmplărie din stejar masiv
Nu doar aspectul pereţilor respectă cu stricteţe forma avută de biserică în perioada mdievală, ci şi tâmplăria. ”Am văzut multe biserici cu tâmplărie PVC şi termopan, dar aici nu se pune problema. Este monument istoric iar noi suntem restauratori. Am schimbat inclusiv geamurile din cornier montate, probabil, în perioada comunistă. Am lucrat după schiţe, iar tâmplăria este din lemn masiv de stejar”, a explicat Sebastian Todică. După aceleaşi schiţe a fost fabricată şi uşa de acces, din stejar masiv, cu o grosime considerabilă. ”Aşa cum era la 1800”, a susţinut inginerul de la Iasicon.
Se finisează detaliile
Lucrările de consolidare exterioară sunt aproape finalizate, iar în aceste zile echipe de specialişti restauratori au activitate intensă în interiorul bisericii. Se restaurează pictura de pe lemn şi frescă şi mobilierul bisericesc. Pe schele ridicate la 18 metri, specialişti de la Iasicon, Azzuro Sign şi Monumental Iconic, reconstituie, cu migală, pictura care dă strălucire lăcaşului de cult. Munca lor va fi încheiată imediat după Paşte, dar data la care va fi oficiată din nou o slujbă la Sfântul Sava va fi stabilită de autorităţile bisericeşti.
Istorie: mai bătrână ca Iaşul
Data întemeierii Mănăstirii ,,Sf. Sava” se bănuie a fi în perioada de constituire a statului centralizat al Moldovei. Din poarta Curţii Domneşti, unde se află acum Palatul Culturii, pornea Uliţa Veche, principala arteră comercială a târgului, care respecta traseul străzii Costache Negri.
Pe această uliţă, câţiva călugări veniţi de la Ierusalim au întemeiat, în 1330, aşezarea monahală cu numele ,,Mânăstirea călugărilor de la Sf. Sava”.
Construcţiile din piatră ridicate în 1390 au fost refăcute de Petru Rareş în 1534, Petru Şchiopu în 1583, postelnicul Ioan Ianachie Caragea în 1625, familia Palade în 1725 şi arhimandritul Grigorie în 1820.
În 1468, Ştefan cel Mare a dăruit Mânăstirii un clopot adus din Danemarca.
Îmbinare unică de stiluri: baroc, otoman, bizantin, moldovenesc
Biserica Sfântul Sava este unică în Moldova prin mixul de elemente arhitectonice. Definitorii pentru arta moldovenească sunt profilul de piatră de sub Turnul Clopotniţei, brâurile de la turle şi chenarele de la icoanele Sfinţilor Haralambie. Din arhitectura muntenească s-au preluat brâul median exterior din cărămidă de formă zimţată. Cele două turle, deşi construite în stilul artei bizantine, se termină cu cupole turtite, tipic otomane. Iconostasul înalt trimite la arta barocă.
