Cronicarul moldovean nu a scris niciodată exclusiv pentru juriști, fie că sunt judecători, procurori, avocați sau consilieri juridici. Dacă, accidental, a fost deschisă vreo istorioară întocmită de acesta și de către respectabilele categorii profesionale anterior menționate, nu se datorează decât faptului că LUJU.RO și, într-un îndepărtat subsidiar, CLUJUST.RO, nu acoperă toate gusturile în materie de „răcituri și chiftele precongelate juridic”, arată judecătorul Costică Ciocan pe Juridice.ro
Neregăsindu-se în comunicatele oficiale insipide sau în discursurile improvizate emise de către unii indivizi care încă mai au vasele ombilicale încâlcite și se bucură vremelnic de lumina reflectoarelor închiriate de la Studiourile Buftea, acesta a luat hotărârea de a împărtăși propria viziune despre ceea ce se mai întâmplă prin târg, firește, fără vreo legătură cu trecutul, prezentul sau viitorul ori cu personajele reale de pe scena politico-judiciară, de frică să nu supere cumva pe Cineva. O putea face? Cu siguranță! Mai ales că deținea toate ingredientele necesare ale omologilor săi, pentru a se exprima în conformitate cu standardele actuale impuse de normele deontologice: capacitatea de a adopta cu ușurință limbajul de lemn; durerea în cot și călcâie; capacitatea de a fi obtuz, lipsit de substanță și superficial. Să începem!
M-am întrebat de multe ori despre ce se mai poate vorbi sau scrie în Magistratură, în special în mijlocul anotimpurilor calde, când absolut toate lucrurile par a fi într-o ordine de nezdruncinat, desprinsă din lecturile vetero-testamentare cu lei îmblânziți de Sfântul Duh, care se joacă într-o grădină fermecată, alături de miei și iezi nevinovați, lăsați nu în voia sorții, ci a lui Dumnezeu Atotputernicul!
Se zvonește că suntem mulțumiți cu ceea ce avem înaintea noastră prin instanțe sau parchete și nu cârtim dacă mai întâmpinăm pe alocuri dificultăți, ci, dimpotrivă, adoptăm o atitudine de ascultare necondiționată, mai ceva ca niște măicuțe habotnice ascunse prin mănăstiri, care, așteptându-l pe Mirele Iisus, se întreabă vag de ce tot apare în prag nimeni alta decât Maica Stareță.
Gurile rele pe care cronicarul moldovean le ascultă cu sfințenie spun că este bine, tovarăși, în sistemul judiciar multilateral dezvoltat! Nu curge, dar picură, iar restanțele salariale primite în ajunul concediilor de odihnă, birourile electorale de circumscripție, delegarea în unele funcții de conducere sau selectarea la seminarele organizate de EJTN sau ERA au capacitatea de a alunga miasmele răspândite de țesuturile alterate de necroza hemoragică a Magistraturii.
În liniștea liturgică a prezentului, te cuprinde o stare de profundă jenă, atunci când îți trece prin mintea răvășită de modificări legislative să te pui de-a curmezișul sau împotriva curentului creat prin lăsarea geamurilor deschise de către mai marii noștri prin nefericiții argați de sector, cărora nu le-a rămas nimic mai bun de făcut decât să pună bățul pe robele uzate de timp și să agațe insignele în cuiul ruginit al lui Pepelea!
Nu este treaba mea; nu mă privește; nu mă interesează; este peste puterile noastre, Mon cher! Să facă borș sau supă de găluște din Magistratură! Cu ce ne deranjează pe noi? Este o suprainfecție bacteriană? Foarte posibil. Și nu se poate trata cu Paracetamol? Gangrenă umedă? Va avea loc o intervenție chirurgicală! O veritabilă amputație, Mon ami? Dar de unde? Nu de la cap, vă rog! Există suficient de multe extremități de care ne putem debarasa. Doar să nu curgă sânge. Nu dă bine la cameră.
Oștenii mei! Generalii! Unde sunt generalii? Prezent ca tot omul pe rețelele sociale, cronicarul a constatat cu stupoare că nu mai există decât butoanele share, like și subscribe. Au apus de mult vremurile în care mai citeai un comentariu acid sau o critică plină de fină ironie lăsată în treacăt unui Înalt funcționar, care se lăuda că taie frunze la câini cu precizia unui neurochirurg specializat în operația anevrismelor. Tovarăși, a dispărut disidența? Ați plecat cu mic, cu mare la Sovata și apoi în Dubai? Unde? În Grecia? Domnilor, noi avem de-a face cu leziuni celulare ireversibile și vouă vă arde de tzatziki, gyros şi sirtaki?
Revoluțiile nu au loc vara, Distins domn! Înțelegeți și fiți rezonabil! Este vacanță judecătorească! Să ne răzvrătim? Cum? Când? Protestăm pe banii și timpul nostru? Măcar să așteptăm toamna, când, oricum, după șaizeci de zile de inactivitate, startul este anevoios. A intrat un duh rău în Sfinția Voastră și sunteți precum nora cea mică din Soacra cu trei nurori: „Hai, fetelor, tăceţi, gura vă meargă; că nu-i bună pacea, şi mi-e dragă gâlceava.” Tot Ion Creangă? Ne-am săturat! Citate din Amintiri din copilărie! Nu chiar. Avem nevoie de altceva. Să sune mai intelectualist. George Orwell? „E fumat”, iar de când a fost explorat cu creionul în mână de domnul avocat Florentin Țuca va părea că mă uit peste gardul vecinului. Plagiază. Imagini vagi de 1984, în care noi toți îl iubim pe Big Brother fără să ne mai opunem? Fără să își mai găsească locul vreo formă de rezistență! Prea brutală analogia. Să revenim la Creangă, Eminescu şi Caragiale. Călin (File din poveste), cu multe tăceri răsunătoare. Spre exemplu, cum se face primul pas în Universul Judiciar având puritatea Delgadinei, dar, în timp, se dobândesc pe nesimțite trăsăturile Rosei Cabarcas? Sigur este Eminescu? Sună a Sadoveanu sau Rebreanu!
S-au volatilizat inclusiv conturile fake ale unor magistrați de pe grupurile profesionale. Ochii lăcrimau și îmi plângea sufletul de bucurie când citeam câte o postare vehementă împotriva Cercului Magicienilor Legali! Ce anonimă sângeroasă! Scrisorile lui Junius, Damas şi Samson la un loc! Grație şi curaj de pionier! Câtă tărie de caracter îți trebuie să scrii așa ceva! Apoi urmau interminabilele colocvii. Oare cine este? Cine a scris-o? Cine a dat-o și a fugit?
A fost oare vreun fost Membru care prezenta inflamații purulente la nivelul stimei de sine? Suferea doar de nebăgare în seamă? Un președinte de ocol, căruia nu i s-a mai prelungit delegarea? Un răspopit întors prematur și intempestiv dintr-o detașare sinecuristă? Puișor, ce ți s-a întâmplat? Nu ai răspuns la telefon? Păi cum? Nu, foarte urât. Nu se face așa ceva! Acel telefon l-ai primit pentru a răspunde cu promptitudine ori de câte ori ești solicitat, nu pentru a-ți face selfie-uri din Eforie Nord. Cin’ să fie, cin’ să fie? Un plebeu căruia i s-a refuzat pentru a mia oară transferul din Turnu Măgurele al lui Mirel la mult râvnita Capitală a lui Nicușor? Dumnezeule, câte întrebări pline de semnificație ne țineau treji până la miezul nopții! Dar acum toate acestea s-au risipit subit. Unde? În eter.
Așteptăm cu interes romanele de sertar publicabile ale tinerei generații, atunci când fiecare funcționar public va avea decizia de pensionare în buzunar și nimic nu-l va mai putea atinge. Până la acel eveniment, fii discret şi nu comenta! Ciocul mic și capul la cutie? Cocoși pe la colțuri! Mergem înainte! Culcat! Dar realitatea este cu totul alta și observăm că ies la suprafață, prin puterea tastaturilor altor persoane din sfere non-judiciare veritabile „dezvăluiri” despre care știam aproape toți, fiind nevoiți să recunoaștem ulterior, public, faptul că nu stăteam pe covorul lui Aladin cusut de Antoine Galland, ci pe un preș uzat sub care era ascuns gunoiul sistemului aflat în stare de fermentație.
Domnul X ne-a pus degetul pe rană! O rană administrativ-judiciară? Vorbiți de parcă ar fi o julitură cauzată de o cădere de pe bicicletă. Nu este o simplă zgârietură, stimată doamnă, ci o tumoră malignă cu origine epitelială. Și ce se va întâmpla în continuare? Noi eram prinși în discuții despre condițiile actului juridic civil, recidivă și reducțiunea liberalităților excesive. Era sub demnitatea noastră să examinăm problemele. Pentru eventuale deficiențe avem oameni delegați care se dovedește, într-un final, că aveau, la rândul lor, necazuri personale de care trebuiau să se ocupe cu întâietate! Vă referiți la agende? Nu mă mai refer la nimic.
Înțeleg, înțeleg, Slăvite Comitet Central, mă supun și tocmai de aceea conversam la un moment dat cu o damă extrem de fină, ajunsă la o vârstă respectabilă pentru Magistratură, având în vedere că mai avea un pic și atingea prefixul României din roaming: Doamnă în sus, doamnă în jos. Sărut mâinile! Inabordabilă filosofic și înzestrată cu lecturi puternice din Platon, Aristotel şi Hans Christian Andersen, respingea orice lobby din partea mea în favoarea tinerei generații. Parol! Musiu, voi, tineretul din ziua de astăzi țineți cu orice preț să vă exprimați, dar nu aveți dreptul. Sunteți lipsiți de experiență de viață, vechime în profesie și viziune! Ce știți voi despre maşinăria Justiţiei? Fameni și imberbi! Este o obrăznicie! Doamnă, mai gângurim și noi pe JURIDICE.RO, atât cât ne va mai permite administratorul, iar dacă greșim vom avea ocazia de a fi luați de mânecă sau trași de urechi până ni se va descoperi Adevărul.
Totuși, cine sunteți voi? Scriu domnii Andrei Pleșu, Gabriel Liiceanu și Horia-Roman Patapievici! Dilema Veche! Scrie Purtătorul de Cuvânt al Partidului! Ce ar mai fi scrisul, dacă ar putea fi practicat de oricine? Ce vreți să dovediți, Stimabile? O părere, un punct de vedere, poate mă înșel, îi răspund. Îmi pun semne de întrebare. Nu există. Vreți să vă afirmați. Să ieșiți în față cu orice preț. Vă suspectez deja de intenții ascunse. Pesemne că vă pasă de deficiențele Partidului. Nu, zău! Spuneți-mi pentru cine lucrați. Ce este în spatele intențiilor dumneavoastră? Bunul samaritean a fost admis la Institutul Național al Magistraturii! Pe vremea mea era facultativ. Este ceva putred la mijloc, în Danemarca și Bârlad! Critici formulez și eu cât ai zice peşte, dar este corect? Noi trebuie să apărăm sistemul. Să fim loiali, pentru că de aici ne câștigăm pâinea. Cea de toate zilele, completez.
Și doamnă în sus, doamnă în jos, până am văzut că nu o scot la capăt și m-am lăsat păgubaș. Nu avem dreptul să vorbim, cu toate că, dacă deschidem bine ochii și suntem onești, douăzeci de ani în Magistratură, în funcție de deciziile fiecăruia, pot duce nu doar la performanțe juridice extraordinare și înțelepciune, ci și la o plafonare, aroganță și imbecilizare care te fac să crezi că ești buricul pământului, nu doar față de justițiabilii de rând, care se întreabă cât mai este taxa de timbru, ci și față de avocați, consilieri juridici, notari sau polițiști. Poţi ajunge la o stare de spirit autoindusă, de unde nimeni nu îţi mai ajunge la nas, chiar dacă Sistemul Ecris, ReJust şi sacrosanctele Statistici arată că mai mult ai lâncezit pe holurile instanţelor decât că ai făcut ceva bun pentru cetățeni. Ceva nu îmi sună bine. Mă zgârie la ureche. Reformulez. Chiar dacă Sistemul Ecris dovedește că l-ai lăsat mai mult pe Îngerul păzitor al părţilor din dosare să se îngrijească de destinele lor, în timp ce tu te adânceai în vortexul unei chestiuni de drept, care a făcut obiectul unui Recurs în interesul legii, respins de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca inadmisibil.
Revenind, tovarăși veterani ai luptei de clasă, cine-o mai vorbi de-acum sistemul de rău, să-i iasă bătături în palme și pușchele pe limbă. Pușchele? Domnule magistrat! Cât de neacademic este finalul! Ați vorbit ca un om din popor. Din topor? Afte? Sună straniu. Bine, fie! Să vă iasă tuturor afte pe limbă. Erupții, adică! Tuturor? Nu, doar nouă, imberbilor! Doar celor care mai îndrăznesc să piuie stingher pe ici, pe colo în colțuri de Magistratură! Hasta siempre, comandante!
Judecător Costică Ciocan, Judecătoria Iaşi
