despre cum ne vînd unii beșici umflate, cu etichetă de satelit, pe banii noștri
Mlaștina mentală cu becuri numită Iaşi-capitala-culturală-a-țării are o anumită tradiție în a produce fîsuri scumpe cu etichete pompoase, ambalate cu tot felul de franjuri verbali, care de care mai bălțat și mai penibil. Unul dintre exemplele elocvente din ultimii ani este jalnicul eșec al tentativei de a obține pentru Iași statutul de capitală culturală europeană, eșec plătit gras din banii primăriei, sub măestroasa conducere a vorbetelui koltoral Florin Cîntic și cu magistralul logo pîrțologic ieșit din crețurile cerebroase ale hartistului și șefului picturăcios Felix Aftene. Pentru cine a uitat, pînă și marele oraș cultural Baia Mare a fost atunci înaintea Iașului.
Cu mult trîmbiţatul nou terminal de la aeroportul ieșean nu s-a repetat rușinea cu copitala coolturală neuropeană, cel puțin pînă acum, adică termenul de finalizare n-a fost depășit, conform tradiției, cu un secol, și, la cîteva luni de la dubla inaugurare festivă, clădirea încă nu s-a prăbușit. Deci e bine, stimați tovarăși și pr’eteni. Deși aș putea să vă spun, nu de la Putin, ci din interior, cum s-a lucrat de mîntuială la lucrări importante, pe care marele contractor nemțoid le-a sub-contractat marilor firme băștinoase, care le-au sub-sub-contractat cui le-a convenit. Că așa e obiceiul pămîntului. La fel cum e și cu repetata inaugurare festivă, ca să se tragă în poze multiplii penali lăberali Alexe și Chirica, la braț cu Ciucă și restul lăberălimii dîmbovițelene.
Iar pentru că acest tort cu blat de parandărăt și cremă de reclamă electorală trebuia să aibă, ca moț, și o bomboană de colivă, șeful aeroportului, mălaiul mare limberal Romeo Vatră, a comandat ceva fin, frumos, adică un logo de să stea leopardul în coadă. Și a zis că nu vrea să fie nici cu aripi zburătoare, nici cu Palatul Culturii. Mai rămînea să ceară ceva cu un ceaun de mămăligă sau cu o damigeană, că doar marele penelist Vatră s-a lansat în politică ca nembru de vază al Partidului Moldovenilor, condus de bourul botoșănean Costică Simirad.
Așa că foarte întreligenții și pricepuții bă’eți de la ninunata firmă de brenduială nu-știu-care, cea care a primit contractul pentru noul logo, și – au zis probabil că, pentru 30.000 și ceva de euro, pot să îi dea directorului Vatră și un desen cu muntele Venus, sau cu punctul G, că doar cine plătește, ăla comandă muzica. Prin urmare, produsul iescepționalelor minți brenduitoare și logogenitoare a fost un fel de sfîrîiac 2.0 : patru bețe prăvălite. Adică dărîmate, dacă sînteți din vreun castel de pe valea urbană a Dîmboviței. Iacătă-l-ăi, în tuată splenduarea lui picassoiană ( adică pi casă, ‘nainte di decolare în jios ) :
Evident, ca să fie penibilul complet, fîsul ieșit de sub mantaua dublă Vatră – Alexe a fost însoțit de o avalanșă de pîrțuri verbale iesplicative, prin care turma de șefi limberali ne-a lămurit cît de proști sînt cei care nu pricep că alea patru așchii îs o brîncușologie profundeză, în care numai ghiolbanii nu văd originea lumii ( în accepțiunea unui clasic al picturii franceze ), graficul indicelui Dow Jones, rețeta de tochitură moldovenească ( cu jiumere di casă, din porc bio ), precum și zăbrelele rupte de la celulele viitorilor pușcăriași Alexe, Chirica, Iulian Dumitrescu și alți penali liberaloizi.
Nefiind io așa de întreligent ca alde Vatră, Alexe și restul turmei lăberale, cred că noul fîs moșit de minunata administrație penelistă poate fi descris foarte pe scurt de cîteva vorbe ca ale domnului învățător Ion Creangă : trei lulele, trei surcele, la aeroport cu ele. Sau : patru bețe prăvălite, opt creiere opărite. Mă rog, atîrnătorii interesați, de-alde Dan Radu & co, ne-au zis și ei că bețele lui Vatră îs ok, man, să nu fim heitări. Da’ tot de-alde Dan Radu și turmo-haita lor ne-au zis, la niște alegeri recente, că Andrei Postolache ( la pachet cu useriștii lui ) e un Mesia ieșean al luptei anti-Chirica, și pe urmă marele salvator Postolache a votat, în Consiliul Local, cu Chirica și mafia lui. Așa că sper să înțelegeți de ce votez în continuare cu Ion Creangă și celălalt Ion, Caragiale.
Pentru 30.000 și ceva de euro, un student inteligent găsea singur cîteva variante mai bune decît bețele lui Vatră și ale grozavilor brenduitori de la ninunata firmă. Deși probabil că mulți studenți inteligenți ar fi făcut un logo decent pentru o sumă mult mai mică, fiind bucuroși că vor avea în portofoliu un client de calibru. Doar că-calibrul clientului de la aeroportul ieșean s-a dovedit cam mic. Mare e doar burta directorului Vatră, asortată cu mărimea averii agonisite de familia lui Costel Alexe, supra-șeful aeroportuar de la Consiliul Județean.
În fine, dacă alde Vatră, Alexe & co or să mai aibă nevoie de vreun logo pentru vreo altă ninunată ctitorie, am niște propuneri, asortate cu bețele prăvălite de la aeroport : două bețe de răsărită, în cruce, cu frunzele uscate. Sau popușoii din ,, Povestea poveștilor ,, lui Creangă. Intrînd în dosurile șefilor liberali.
Lucian Postu
Bravo, m-ai facut sa rad. Mai aveam putin si radeam cu lacrimi, dar nu stiu cum reusesti ca ma faci sa rad de prea multe ori si uit ideea de la care ai plecat si nu mai inteleg ce vrei sa spui si trebuie sa mai citesc o data.
Gata, am citit, am inteles. Logo prea scump. De banii astia pana si eu reuseam sa „creez” mai mult, ca aitist, timp de vreun an de zile, dar design-ul e mai scump, sa stii, ca-i nevoie de artisti pentru asta.
Dar ceea ce conteaza este ca am ras, ca in rest oricum nu se rezolva nimic, nu? Sau se rezolva?
Logo nu doar scump, da’ și prost.
De rezolvat, depinde ce, cum, cînd etc.
Da, o prostie facuta de un artist.
Gata, am ras si cu lacrimi.
Sa va dea Dumnezeu sanatate, sa ma faceti sa rad si alta data.
Eu în general îs om serios, uneori prea, așa că-i nasol dacă am ajuns de rîsu’ lumii :-).
Logoul a ajuns de tot rasul.