O mare plagă a societății noastre: furtul intelectual ca normalitate

Președintele Klaus Iohannis ne spune că e nevoie de „o paradigmă radicală, lipsită de echivoc în garantarea integrității și eticii în viața academică” și că „se impune toleranță zero în privința plagiatului”. Dacă era primul care cerea demiterea ministrului Câmpeanu când au apărut în spațiul public dovezi clare ale plagiatului acestuia, atunci poate îl credeam. Dar acum, după furtună, nu este deloc credibil.

Este totuși rușinos ca România să aibă un premier care și-a pierdut teza de doctorat după un verdict clar de plagiat, un alt premier acuzat că a comis furt intelectual, dar și că ar fi blocat în instanță orice cale de a fi verificat acest furt, și un ministru al Educației care a preluat, pur și simplu, un curs al unor colegi și l-a semnat cu numele său.

Iar acesta este, o știm cu toții, doar vârful aisbergului uriaș al plagiatului în mediul universitar. Furtul intelectual a fost multă vreme considerat o normalitate, acceptată până la cel mai înalt nivel. Chiar și după ce a devenit un subiect central în opinia publică, mulți tot nu s-au lecuit și nu doar că au făcut un pas în spate, dar iată că și-au dorit să devină prim-miniștri și miniștri.

Președintele Klaus Iohannis afirmă că „miza este însăși credibilitatea sistemului de învățământ superior și a cercetării din România, dar și viitorul nostru ca societate democratică”.

Așa este. Dar problema vine însă din faptul că aceste afirmații rămân doar atât: cuvinte înșirate într-un discurs și nimic mai mult. Realitatea nu se îmbunătățește, ba din contră.

Legile educației, propuse de demisionatul Sorin Cîmpeanu, dar care derivă din „România educată” a președintelui Klaus Iohannis, și care se află acum în dezbatere în Parlament conțin foarte multe portițe exact pentru scăparea plagiatorilor. Amintesc doar de desființarea CNATDCU, tocmai organismul menit să facă curățenie în învățământ.

Actualele proiecte ale legilor educației pentru învățământul preuniversitar și universitar au reușit contra-performanța să fie cele mai contestate din istoria recentă a României. Profesori din toate zonele țării au contestat prevederile menite nu să îmbunătățească „viitorul nostru ca societate democratică”, ci chiar să îl șubrezească.

Vremea vorbelor goale din discursuri a trecut. Trebuie să trecem la fapte. Iar toleranța zero față de furtul intelectual, despre care vorbește președintele României, trebuie să înceapă tocmai cu actualele legi ale educației, care în mod evident trebuie retrase și rediscutate cu specialiști.

Altfel, copiii vor continua să plece din țară. Iar istoria ne va judeca nu după ce am spus la deschideri de an universitar, ci după ce am făcut efectiv.