Pe 16 septembrie, scriitorul Gabriel Liiceanu a vorbit în termeni categorici despre „nepăsarea președintelui” față de direcția pe care o ia țara.
„Programul «România educată» e o cacealma sinistră în care am crezut și l-am ales pe Iohannis”, și-a exprimat dezamăgirea directorul editurii Humanitas.
Iar concluzia lui este cât se poate de corectă: „În clipa în care avem o clasă politică și o pătură administrativă în care sunt agramați, impostori, hoți de doctorate, vă puteți imagina vreo clipă că acești oameni vor putea face altceva decât un popor după chipul și asemănarea lor?”
Din păcate, toate aceste lucruri le simțim cu toții în fiecare zi, de la București și în fiecare localitate din țară. O degradare continuă a clasei politice, o deprofesionalizare majoră a corpului funcționarilor, o fugă din țară a celor care ar putea împinge România înainte, dar nu mai au speranță.
Educația, fundamentul oricărei societăți, este unul dintre domeniile cele mai pribegite în România. Dar oare nu este intenționat lăsată pe ultimul loc? Un popor educat are alte pretenții de la politicienii săi. Un popor educat nu mai poate fi păcălit cu promisiuni care nu se aplică sau care nu ajută cu nimic. Nu mai poți, de exemplu, să promiți compensări pentru consumul de energie după un plafon, pentru ca apoi să cauți căi de a reduce numărul celor care se încadrează, într-un fals joc de-a „noi v-am fi dat, dar voi nu ați putut”.
Politicienilor impostori le e frică de un popor educat. Și atunci, de fapt, fac totul să fie invers. „România educată” este un pericol pentru impostori, pentru gargaragii, pentru oameni de stat indiferenți, care doar privesc cu atenție și îngrijorare. Dar dacă faci un program cu numele ăsta al cărui scop este exact pe dos decât propune declarativ, te-ai pus la adăpost pentru o generație.
Un politician care a terminat școala cu greu, care a trecut bacalaureatul copiind și care a obținut apoi o diplomă plagiind nu are nici un respect pentru școală și pentru profesorii ei. Și, în plus, nu are nici un respect pentru reguli și pentru oamenii pe care ar trebui să-i slujească.
Cred că principala preocupare a unui lider care are doar două mandate să schimbe țara ar trebui să fie legată de moștenirea pe care o lasă, de modul cum va rămâne în istorie. Klaus Iohannis, iată, a supărat chiar și pe cei pe care, în teorie, a vrut să-i atragă de partea sa.
Marius BODEA
Senator USR de Iași
