Ziua îndrăgostiţilor sau Valentine’s Day este sărbătorită, în fiecare an, la data de 14 februarie, cu precădere în Statele Unite ale Americii, Marea Britanie, Canada şi Australia.
În timp, a fost adoptată în mai multe ţări europene, între care şi România, în ţări de pe continentul asiatic, precum China şi Coreea de Sud, în America de Sud şi Africa. În alte ţări, Valentine’s Day este văzută ca ziua în care membrii familiei îşi arată dragostea unul faţă de celălalt, dar şi faţă de prieteni. Unele tradiţii includ şi cadouri pentru copii. În acelaşi timp, multe alte ţări au propria lor sărbătoare dedicată iubirii.
Poetul englez medieval Geoffrey Chaucer (cca. 1373-1400) a fost prima persoană care a menţionat Ziua Sfântului Valentin ca fiind ziua celebrării iubirii, în poemul său „Parlement of Foules” (cca. 1380), între versurile sale aflându-se următoarele: „For this was sent on Seynt Valentyne’s day / Whan every foul cometh ther to choose his mate”. În termeni moderni, versurile ar spune: „Aceasta a fost de ziua Sfântului Valentin, când fiecare pasăre vine acolo să-şi aleagă perechea”. Aceste rânduri reflectau credinţa larg răspândită în Evul Mediu că păsările îşi alegeau perechea la mijlocul lunii februarie. Această credinţă s-a suprapus peste Ziua Sfântului Valentin, care a devenit „sfântul patron al îndrăgostiţilor”.
Astăzi, îndrăgostiţii îşi exprimă dragostea cu ajutorul cutiilor de bomboane, florilor, diverselor mici atenţii mai mult sau mai puţin costisitoare, excursiilor surpriză, cinelor romantice, însă, în perioada de început a acestei sărbători erau apreciate micile misive scrise de mână numite „valentine”.
În Evul Mediu erau populare saluturile, mesajele scrise începând să apară abia după 1400. În 1415, Charles, duce de Orleans, i-a scris un poem soţiei sale, Bonne of Armagnac, în timp ce era închis în Turnul Londrei, în urma capturării sale în Bătălia de la Agincourt. În poemul scris în limba franceză, Charles foloseşte termenul de „Valentină” referindu-se la soţia sa, exprimarea dragostei sale fiind una sumbră datorită împrejurărilor: „My very gentle Valentine,/Since for me you were born too soon,/And I for you was born too late./God forgives him who has estranged/Me from you for the whole year./I am already sick of love,/My very gentle Valentine.”
Charles a stat închis timp de 25 de ani. Nu şi-a mai văzut niciodată soţia, ea murind undeva între 1430-1435. Mesajul scris face parte acum din colecţia de manuscrise a Bibliotecii Britanice din Londra. Câţiva ani mai târziu, se pare că regele Henry al V-lea a angajat un scriitor pe nume John Lydgate pentru a compune o „valentină” către Catherine de Valois.
În februarie 1477, Margery Brews i-a trimis lui John Paston cea mai veche „valentină” cunoscută în limba engleză, referindu-se la el drept „right welbelouyd Voluntyn”. În acel moment, părinţii fetei negociau căsătoria ei cu Paston, un membru al nobilei familii Norfolk, dar acesta nu era mulţumit de mărimea zestrei oferite de tatăl ei. Cuplul s-a căsătorit la scurt timp după aceea, scrisorile sincere ale lui Margery atrăgându-i în mod clar atenţia viitorului său soţ.
În Marea Britanie, pe la mijlocul secolului al XVIII-lea, era ceva obişnuit ca prietenii şi îndrăgostiţii din toate clasele sociale să schimbe mici mărturii de afecţiune sau note scrise de mână, iar până la 1900 felicitările tipărite au început să înlocuiască scrisorile scrise în urma îmbunătăţirilor aduse tehnologiei de imprimare. Felicitările gata făcute erau o modalitate uşoară pentru oameni de a-şi exprima emoţiile într-un moment în care exprimarea directă a sentimentelor proprii era descurajată. Tarifele poştale mai ieftine au contribuit, de asemenea, la creşterea popularităţii trimiterii de felicitări de Ziua Îndrăgostiţilor.
Americanii au început, probabil, să schimbe „valentine” făcute manual la începutul anilor 1700. În anii 1840, Esther A. Howland (1828-1904) a început să vândă primele „valentine” produse în serie din America. Femeia de afaceri, cunoscută şi sub numele de „Mama Îndrăgostiţilor”, a realizat creaţii elaborate cu dantelă reală, panglici şi poze colorate. Potrivit Greeting Card Association, doar în SUA, astăzi, sunt trimise aproximativ 190 de milioane de felicitări de Ziua Îndrăgostiţilor, această zi fiind a doua cea mai mare sărbătoare a anului, după Crăciun.
O serie de legende marchează începuturile acestei sărbători. Una dintre legende spune că Valentin era preot în Roma, în perioada secolului al III-lea. Atunci când împăratul Claudius II a hotărât că bărbaţii tineri pot fi soldaţi mult mai buni decât cei cu soţii şi familii, a interzis pentru primii căsătoria. Preotul Valentin, realizând injusteţea acestei legi, l-a înfruntat pe Claudius şi a continuat să-i căsătorească, în secret, pe tinerii îndrăgostiţi. Când acţiunile sale au fost descoperite, împăratul roman a dat ordin ca preotul să fie ucis.
Mulţi susţin că acest preot era Sf. Valentin din Terni, un episcop, adevăratul patron al acestei sărbători. Şi el fusese decapitat la ordinul aceluiaşi împărat, în afara zidurilor Romei. Alte legende sugerează faptul că Valentin a fost ucis pentru încercările sale de a-i ajuta pe creştini să fugă din închisorile romane, unde erau adesea bătuţi şi torturaţi. Potrivit uneia dintre legende, un deţinut, pe nume Valentin, îndrăgostit de fata administratorului închisorii, i-a trimis acesteia prima scrisoare de dragoste (prima „valentină”), înainte de a muri, pe care a semnat-o „de la Valentinul tău”, o expresie care este folosită şi astăzi.
Abia la sfârşitul secolului al V-lea, în anul 496 d.Hr., Papa Gelasius I a decis ca ziua de 14 februarie, în care a fost executat Valentin, să-i poarte numele şi să fie dedicată martiriului său, punând astfel capăt sărbătorii păgâne a Lupercaliilor, un festival ce marca venirea primăverii, cu ritualuri de fertilitate şi găsirea perechii. Sfântul Valentin, cunoscut ca Sfântul Valentin al Romei, a existat ca persoană, fiind comemorat la 14 februarie, în calendarul romano-catolic. Martirul a fost înmormântat într-un cimitir de pe Via Flaminia, în zona de nord a Romei.
