7IAȘI i-a luat lui Tudorel Toader un interviu cu „cărțile pe față”. Materialul realizat cu fostul ministru al Justiției, una dintre cele mai controversate figuri ale vremurilor noastre, a fost structurat în două părți. Astăzi, primul episod!
Tudorel Toader este omul care i-a jucat pe degete pe doi dintre cei mai influenți și „șulfiți” politicieni români: Liviu Dragnea și Călin Popescu Tăriceanu. A fost, alături de Dragnea și Tăriceanu, inamicul public numărul 1 din cauza modificărilor la legile justiției dorite de PSD și ALDE. Doi ani și jumătate, Toader a dus cu zăhărelul (după cum singur ne povestește) coaliția de guvernământ PSD-ALDE și și-a încheiat mandatul la ministerul Justiției fără a-i face lui Dragnea pohta cea pohtit.
În mentalul colectiv Toader este asociat cu atacul asupra independenței Justiției, deși, după cum spune, nu a făcut nimic din ceea ce i se pune în cârcă. A acceptat să discute cu 7IAȘI despre problemele delicate ale perioadei în care a fost ministru. Circumspect în privința intențiilor publicației și în privința întrebărilor ce i-au fost puse, Tudorel Toader își măsoară bine cuvintele. Se gândește, se răzgândește și se străduie să nu care cumva să scape vreun porumbel. Mimica feței îl trădează în dese rânduri, însă mintea îl salvează de fiecare dată. Mustăcește din când în când, parcă l-ar mânca limba să spună mai multe, dar imediat rațiunea înfrânează orice pornire. Nu inventează, nici nu pare să mintă, însă spune doar o anumită față a adevărului. Totul e calculat, nimic din ceea ce nu vrea să divulge nu iese la suprafață. Pare dezinvolt, dar răspunsurile sunt măsurate de două ori. Deși au trecut doi ani de la încetarea mandatului de ministru al Justiției, Tudorel Toader încă nu e pregătit să dea toate cărțile pe față. Unele informații sunt dezvăluri în premieră, altele au mai fost spuse și cu alte ocazii. Am reușit totuși să scoatem la iveală o parte din secretele care s-au consumat în spatele ușilor închise. Avem detalii despre cum a ajuns ministru, despre cum îl manipula și îl lucra Tăriceanu pe Dragnea în unele decizii, despre o ambuscadă regizată, într-o ședință secretă a PSD, menită a-l determina să emită o ordonanță de urgență. Deopotrivă, Toader povestește cum a driblat presiunea șmecherilor din PSD care îl ”urecheau” zilnic pe la TV, care erau presiunile venite din partea ambasadorilor SUA și ai statelor membre UE, ce înțelegeri secrete a avut cu premierul Viorica Dăncilă pe la spatele lui Dragnea și Tăriceanu, detalii pe care le puteți afla în rândurile de mai jos. O primă parte a unui interviu aproape sincer cu fostul ministru al Justiției, Tudorel Toader.
Reporter: Cine l-a convins pe Liviu Dragnea că dvs sunteți persoana potrivită pentru a pune în aplicare planurile sale pentru Ministerul Justiției? Cine a intermediat discuția premergătoare numirii la minister dintre dvs și președintele PSD?
Tudorel Toader: Nu știu și nici nu am de unde să știu. Dar chestiunea asta cred că am clarificat-o sau am răspuns la ea de mai multe ori. Nu știu ce a fost în spate, în discuțiile premergătoare, cine le-a purtat… Eu știu că a venit la mine Varujan Vosganian, am servit o cafea și am discutat mai multe. Mi-a zis că alianța lor de guvernare majoritară vor să îmi propună să fiu ministrul Justiției. Mi-a zis că propunerea e de la Tăriceanu, dar lui Dragnea îi place să creadă că vine de la el! Eu tocmai îi refuzasem pe liberali. Când au fost alegerile parlamentare mi-au propus să candidez deputat, sau senator și mi-au zis: „Domnule, primul pe listă la deputați, la senatori, unde vreți dumneavoastră, la Iași sau la Vrancea.” Prima dată a venit Costel Alexe… Eu l-am privit cu prudență, părea așa, mai mult cu entuziasmul lui decât ca și cum ar vorbi în numele partidului. Răspunsul a fost corect: ”dom’le eu am fost judecător, m-au ales rector, încerc să-mi îndeplinesc misiunea directă. Nu sunt pregătit să mă duc în Parlament, nici la deputați, nici la senator.” Alexe zice: ”eu vorbesc în numele partidului și al președintei partidului.” I-am răspuns: ”am înțeles, dar răspunsul e același.” A mai venit încă o dată, la câteva zile, probabil mi-a dat un timp de reflecție, dar i-am dat același răspuns.
Reporter: … și asta a fost?
Tudorel Toader: Nu. La un interval de timp, poate o săptămână, poate două, a venit cineva, Barbu cred, din Suceava sau Botoșani, care coordona atunci liberalii pe Moldova. Aceeași întrebare, aceeași propunere, absolut același răspuns. După un interval de timp, mă sună Alina Gorghiu. Se știe faptul că o știu și că mi-a fost doctorand. Mă întâlnesc cu ea la București , aceeași chestiune, am spus nu. Alina nu credea că nu am să mă duc. De trei ori am vorbit cu ea, aceeași propunere, aceelași răspuns,nu.
Nu a trecut un timp și a venit Varujan Vosganian. Sigur că nu intra în calculul meu perspectiva unui ministeriat. Mi-am exprimat pe moment nedumerirea, dar am zis să nu zic da, să nu zic nu. Îmi iau timp de gândire și după aia dacă e, vorbim. Peste o săptămână, m-am dus la București, am vorbit cu Tăriceanu, care mi-a spus aceeași chestiune: “Vezi că Liviu vrea să creadă că știi de la el și că e primul care ți-a propus”.
Am vorbit cu Dragnea, nu i-am zis că am vorbit cu Tăriceanu. Era un moment foarte tensionat așa, era după Ordonanța 13. Ei erau într-o mare dificultate cu ordonanța, cu toate protestele, cu toate gafele făcute. Eu sunt convins că ce au luat în considerare a fost experiența mea de judecător la Curtea Constituțională experiență pe care nu o ai decât dacă ai fost acolo, și în consecinta e firesc așa. Pot să citesc Drept Constituțional la bibliotecă toată viața, dar daca nu faci justiție constituțională efectiv pe dosar, n-ai toată dimensiunea profilului respectiv. Cred că ăsta a fost motivul principal. I-am zis lui Dragnea: ”eu accept, dar mă lăsați să propun eu secretarii de stat și nu interveniți la minister”. Cat am fost ministru nu a venit niciun politician. Sigur, a venit un deputat din Vrancea, care mi-e prieten. Au mai venit cunoștințe, dar cu care am o relație personală, nu una instituțională.
Reporter: Parcă ați anticipat deja următoarea întrebare … știu că a existat o discuție între dumneavoastră și Dragnea, premergătoare numirii la minister și tocmai ați confirmat-o. Care au fost dorințele și condițiile lui pentru numire?
Tudorel Toader: N-a fost vorba despre așa ceva!
Reporter: Ați avut o discuție premergătoare cu altcineva, sau doar cele cu Tăriceanu și Dragnea? Numirea a venit așa din senin? Nici măcar nu v-au sunat: domnule, ești de acord, nu ești de acord, vrei, nu vrei?
Tudorel Toader: V-am spus, a venit ăsta, Varujan, în numele lui Tăriceanu. Am vorbit la București cu unul, cu altul, dar nu mi-au spus nimic despre ministeriat
Reporter: Deci nu au pus condiții, nu și-au exprimat dorințe?
Tudorel Toader: Categoric nu! Eu mă opream din momentul ăla dacă era ceva.
Reporter: Dar totuși ați făcut niște demersuri în direcția care îi interesa pe ei – ordonanța de spălare corupților din politică, abuzul în serviciu. Ați facut niste demersuri…
Tudorel Toader: Vă spun eu, a fost decizia Curții Constituționale.
Reporter: Corect, dar asta s-a intenționat prin Ordonanța 13. Și abuzul în serviciu era o parte din ordonanța 13. Că mai erau și alte chestiuni în OUG-ul ăsta e altceva…
Tudorel Toader: Aici e adevărat!
Reporter: S-a bănuit că bătaia lor era doar pe chestia de abuz în serviciu pentru că asta era lupta politică. Ei si toți primarii erau agățați de DNA pe partea de abuz în serviciu. Restul, cu decizia CC era doar un pretext…
Tudorel Toader: Evident asta, dar discuție cu mine pe așa ceva nu a fost.
Reporter: Cel puțin asta a fost percepția publică, că dumneavoastră faceți demersuri și ați confirmat la un moment dat că veți continua cu modificarea legislației pe abuz în serviciu, după care v-ați răzgândit brusc. Cine v-a răzgândit?
Tudorel Toader: Nu m-am răzgândit brusc! Uitați-vă la toate interviurile pe care le-am dat și vedeți că ele au o continuitate.
Reporter: Totuși nu ați spus niciodată ferm că nu veți da. Dumneavoastră ați spus că veți modifica, că veți face… La început de drum, din discursul dumneavoastră public s-a înțeles că veți urma calea…
Tudorel Toader: De n ori am spus: “căutăm pragul rezonabil”, țineți minte??? Am făcut întâlniri la minister, dezbateri, chestiuni. Unul zicea un salariu, zece salarii, altul 10.000 de euro alții 1.000 de lei, alții nu știu ce. Și eu tot am ținut-o căutând pragul rezonabil si nu l-am găsit…
Reporter: … daa, ce chestie… v-ați străduit și nu l-ați găsit…
Tudorel Toader: … am căutat, dom’le, dar nu l-am găsit…
Reporter: Deci putem să zicem că i-ați dus cu zăhărelul?
Tudorel Toader: N-am spus eu ăsta! Să nu uitați un lucru: eu eram judecător când s-a dat decizia cu abuzul în serviciu: decizia 265 din mai 2014. S-a publicat în 8 iulie 2016, iar pe 12 iulie am plecat pentru că expira mandatul. După s-a dat și decizia cu neglijența în serviciu. A mai dat Curtea o decizie după ce plecasem eu, tot pentru abuz. Nu știu chiar toate dedesubturile deciziei, pentru că cineva voia prag la abuz și Curtea a respins excepția, dar a scris undeva o frază, un considerent, spunând că legiuitorul trebuie să stabilească un prag valoric, să diferențieze abuzul de răspundere contravențională. Este o regulă generală care zice că, într-o decizie a Curții Constitușionale, considerentele sunt obligatorii ca și dispozitive. Aici e o capcană, pentru cine nu știe. Sunt obligatorii considerentele care sprijină dispozitivul. Sunt decizii care se numesc educative, unde dai niște explicații pe înțelesul juriștilor, a lumii. Dar dacă ai dispozitivul se respinge, orice considerent contrar nu are legătură. Lumea tot evocat considerentul ăla, că legiuitorul trebuie să stabilească diferența dintre penal și contravențional, pragul. Ăla era pragul pe care l-am căutat și nu l-am găsit!
Reporter: Dumneavoastră sunteți o persoană împlinită profesional, ați ocupat de-a lungul timpului demnități publice importante. Ce putea să vă aducă în plus poziția de ministru? Cum de ați ales să fiti în poziția de a accepta dispoziții, ordine sau recomandări de la personaje gen Iordache, Nicolicea, Șerban Nicolae și Codrin Ștefănescu, care ieșeau în public, vă certau și vă spuneau ce trebuie să faceți?
Tudorel Toader: Știți că libertatea de exprimare e maximă în România și nu pot să o îngrădești. Ce poti să-i zici cuiva pentru că vorbeste?! Înseamnă că tu nu mai faci ceea ce crezi ca trebuie sa faci? Categoric nu!
Reporter: Dar nu erau persoane oarecare de pe stradă, erau niște persoane în funcții de conducere care controlau decizia în Parlament și în Guvern!
Tudorel Toader: Dacă puneți temei pe spusele lui Codrin Ștefănescu, vă privește. Eu n-am pus niciun temei pe ele… Nu ați văzut?! El nu a avut niciodată nicio funcție, fie că nu a avut curajul să se angajeze, fie că a vrut să se protejeze. Aici nu am de unde să știu. Poate amândouă. Funcția de ministru e demnitate până la urmă. Eu am privit-o din perspectiva faptului că voi putea să fac ceea ce trebuie să fac din punct de vedere constituțional. Era o vreme tulbure rău de tot. Am apreciat că din moment ce mi se cere în momentul ăla greu, apelez la cineva care crede că poate să rezolve sau să îndrepte lucrurile. De asta i-am Vosganian că dacă vin să vorbesc eu vreau garanții că sunt lăsat să fac ceea ce trebuie să fac, după Constituție!
Reporter: …și ce garanții v-au oferit?
Tudorel Toader: Să numesc secretarii și să nu se bage peste minister.
Reporter: Dar personajele acestea gen Iordache Nicolicea, Codrin Ștefănescu și Șerban Nicolae s-au băgat tot timpul … au ieșit în public și au încercat cu recomandări, cu presiuni… Nu s-au materializat în niciun fel?
Tudorel Toader: Eu m-am dus la două CEx-uri de ale lor. Dragnea mi-a spus că nu vreau să vin la CEx-urile lor. Eu de două ori am fost invitat, de două ori am venit,vreți să vin neinvitat, să mă cer eu? Stăteam noi acolo, într-o sală lungă și în fața mea cred că era Mihai Tudose. Eram după prima decizie a Curții care declarase neconstituționale mare parte din modificări. Și zice la un moment dat Dragnea, care stătea la prezidiu, că ”avem o propunere”… era ceva regizat… se simțea așa în aer … Și aud pe cineva din spate … era Drăghici. Nu știam nici cum îl cheamă, am întrebat după aia cine este. ”Să nu mai așteptăm modificările din Parlament, să se modifice Codul Penal prin ordonanță, să treacă ceea ce Curtea a declarat constitutional” și … a fost foarte bine primită propunerea lui Drăghici și …. mai era și un primar de sector, Tudorache care susținea la fel … m-am întors puțin și am spus :”eu am mare încredere în spusele dumneavoastră, contez pe expertiza dumneavoastră, vă invit să-mi explicați și dacă este constituțional.” Nu am făcut niciodată această propunere la minister și nici nu am mai vorbit cu ei după momentul acela despre asta. Unii spun că replica mea a fost puțin cam acidă. El era inginer și eu îi ceream să-mi explice chestii legate de constituționalitate. Nu puteam eu să îi opresc să spună astfel de lucruri. Evident că nu îmi picau bine afirmațiile lui Nicolicea sau ale lui Ștefănescu, dar evident că nu le- am băgat în seamă, în sensul că nu am făcut nimic din îndemnurile lor.
Reporter: A fost vreo intervenție a vreunui ambasador cu privire la activitatea desfîșurată la minister?
Tudorel Toader: Eu m-am întâlnit cu 51 de ambasadori cât am fost ministru. Cu Klemm cred că de vreo patru sau cinci ori. Dar nu am invitat pe niciunul pentru că nu se cade…
Reporter: … a fost vreo intervenție?
Tudorel Toader: … hmmm … hmmm
Reporter: …a fost, după cum spuneți!!!
Tudorel Toader: Nu, nuu… politică și la ei. Mie îmi și făcea plăcere să stau de vorbă cu ei. Ieri a fost cel al Elveției aici la Universitate. Ăsta e un om decent… Toți erau îngrijorați, preocupați, nu știu ce… Eu am înțeles: îngrijorare, preocupare, să fie bine să nu fie rău. Dar spuneți: uitați, chestia asta nu e bună pentru că… Și răspunsul lor era: nu, nu avem punctual, avem doar în general! Eu cu Klemm (n.r. – Hans Klemm – ambasadorul SUA) mă înțelegeam bine. Era procedura de numire a procurorului general, a celor de rang înalt. Ambasadorul nu era de acord cu procedura mea. Atunci i-am zis să facem ca în America, vreți?! În America președintele desemnează pe cineva și Parlamentul validează. Facem așa!, ce părere aveți? Mi-a zis că la noi nu e bine. Adică la ei e bine așa și la noi, nu. Trebuia să ieșim la declarații împreună, dar el a zis că nu e bine, mai bine separat. A declarat el ceva destul de atenuat, iar presa era dornică să vadă contrareacția mea. Am zis că ambasadorul a vorbit ca diplomat, el nu este jurist, n-are proprietatea termenilor juridici. A doua zi, presa i-a zis că ministrul Justiției a spus că ”vorbiți ca un ambasador, fără proprietatea termenilor juridici”. Atunci, … el avea așa o distincție, asta e clar, și zice ”întotdeauna vorbesc ca ambasador pentru că nu sunt jurist”. Ambasadoarea de la olandezi părea cea mai acidă, dar în sinea ei era o femeie rezonabilă. Ea era un fel de lider, de purtător… venea cu câte zece ambasadori la mine și eu vorbeam cu ei chiar cu plăcere, dar niciodată nu mi-am făcut niciun angajament. Era mare zarvă la un momenta dat, a doua zi era ședință de Guvern și presa spunea că dăm ordonanța de amnistie și grațiere. Toată lumea fierbea. Ea mi-a dat telefon că vrea să vorbească cu mine, mi-am dat seama de ce și, ca să o provoc puțin, am amânat-o pe a doua zi după ședința de Guvern. A zis: nu. Nuuu, trebuie să ne vedem înainte de ședință. A venit, stăteam de vorbă pe tot felul de subiecte și o vedeam că fierbe că, deh… simți omul, și atunci am zis să-i spun. Și zic: ”doamna ambasador, uitați-vă în ochii mei, eu vorbesc mult, dar am totuși proprietatea asta de a aduce argumente, contraargumente și nu m-a prins nimeni până acum care să poată spune că am făcut afirmații greșite sau fără acoperire. I-am spus că eu nu dau așa ceva. Aveam și acoperirea lui Dăncilă, cu care vorbisem!!! Dăncilă spusese că nu promovează ordonanță de grațiere, de amnistie fără semnătura minstrului Toader! Că era temerea să nu semneze unii secretari de stat în locul meu, dar asta e o altă discuție … e adevărată, s-a încercat așa ceva, dar nu au reușit … au fost secretari de stat care au venit la mine și au zis că nu semnează fără mine. Dăncilă s-a acoperit că nu dă fără semnătura mea, de unde ideea că dacă eu semnam, ea dădea, dar ea știa de la mine că eu nu semnez … că așa ne înțelesesem între noi… I-am zis ambasadoarei că eu nu semnez și nu promovez o asemenea ordonanță. În momentul ăla s-a schimbat cu totul, era alt om. Ne-am despărțit în relații cordiale, ea a plecat ambassador la Atena, și acum îmi mai trimite câte o scrisoare, chiar m-a invitat la Atena…
Rareș Neamțu
