Dovezi ale unei erupţii vulcanice relativ recente produsă pe Marte sugerează că Planeta Roşie ar putea fi încă activă din punct de vedere vulcanic, lăsând deschisă posibilitatea ca viaţa să fi existat pe această planetă pentru o perioadă mai lungă de timp decât s-a estimat iniţial, conform concluziilor unui studiu publicat la sfârşitul lunii aprilie în jurnalul Icarus, transmite miercuri Space.com, potrivit Agerpres.
Majoritatea manifestărilor de vulcanism de pe Marte s-au produs în urmă cu 3 până la 4 miliarde de ani, lăsând în urmă monumente naturale gigantice, aşa cum este Mons Olympus, cel mai mare munte vulcanic din Sistemul Solar – de aproximativ trei ori mai înalt decât Muntele Everest.
Studii anterioare au sugerat că pe Marte s-ar fi produs o serie de erupţii vulcanice de mai mică amploare până acum aproximativ 2,5 milioane de ani. Noul studiu arată că Marte ar putea fi încă o planetă activă din punct de vedere vulcanic, după identificarea urmelor unei erupţii produse în ultimii 50.000 de ani.
„Aceasta fiind cea mai nouă erupţie vulcanică documentată de pe Marte, potenţialul ca această planetă să fie încă activă din punct de vedere vulcanic este extraordinar”, a comentat coordonatorul noului studiu, David Horvath, planetolog la Planetary Science Institute din Tucson, Arizona.
Folosind date culese de sateliţii aflaţi pe orbita lui Marte, cercetătorii au analizat o regiune de şes fără prea multe trăsături geologice distincte – Elysium Planitia, din zona ecuatorială a Planetei Roşii. Ei au descoperit un depozit vulcanic necunoscut cu diametrul de aproximativ 13 kilometri. În centrul acestui depozit de materiale vulcanice se află o fisură vulcanică de aproximativ 32 de kilometri, fisură ce face parte din sistemul denumit Cerberus Fossae.
„Am observat acest depozit vulcanic când examinam nişte imagini ale acestei regiuni. M-am uitat la imagini ale acestei regiuni de multe ori însă mi-au scăpat aceste detalii”, explică unul dintre co-autorii studiului, Jeff Andrews-Hanna, planetolog la University of Arizona din Tucson. „Odată ce acest depozit din jurul unei fisuri vulcanice mi-a atras atenţia, am ştiut că ne va spune ceva important”.
Majoritatea semnelor de vulcanism observate în prealabil în regiunea Elysium Planitia dar şi în alte locuri de pe Marte constau în scurgeri de lavă similare erupţiilor recente din Islanda. Această erupţie nou descoperită arată însă diferit – este vorba de un depozit relativ nou de cenuşă şi roci vulcanice deasupra unor fluxuri de lavă solidificată.
Acest depozit vulcanic ar putea fi cel mai recent format pe Planeta Roşie. „Dacă ar fi să comprimăm istoria geologică a lui Marte într-o singură zi, această erupţie s-ar fi produs în urmă cu o singură secundă”, a explicat David Horvath într-un comunicat.
Cercetătorii au aflat că proprietăţile, compoziţia şi distribuţia de material provenit din erupţie corespund cu cele rezultate în urma unor erupţii piroclastice – o explozie de magmă provocată de expansiunea gazelor, nu foarte diferită de deschiderea unei doze de bere agitată în prealabil. Pe Pământ, poate cel mai celebru caz al unei erupţii piroclastice este cel al vulcanului Vezuviu din anul 79 d.Hr., ce a acoperit oraşele romane Pompeii şi Herculaneum.
„Această erupţie ar fi aruncat un nor de cenuşă până la altitudinea de 10 kilometri în atmosfera marţiană”, conform lui Horvath.
Noul depozit vulcanic este localizat la aproximativ 1.600 km de modulul de asolizare InSight, aparţinând NASA, care investighează activitatea tectonică a Planetei Roşii încă din 2018. InSight a înregistrat, de altfel, două seisme cu epicentre în jurul Cerberus Fossae.
„Ştim acum că acolo se află regiunea cea mai activă vulcanic cât şi cea mai activă seismic de pe Marte”, conform lui Andrews-Hanna.
Studii anterioare au arătat că există încă fluxuri active de magmă la mari adâncimi în jurul Cerberus Fossae.
„Dacă lava a erupt la suprafaţă în urmă cu doar 50.000 de ani, iar zona este încă activă seismic şi în prezent, înseamnă că se pot produce noi erupţii”, mai precizează Andrews-Hanna.
Unul dintre mecanismele potenţiale care au provocat această erupţie este acumularea de gaze în magmă, explică un alt co-autor al studiului, Pranabendu Moitra, cercetător la University of Arizona. Un alt astfel de mecanism este reprezentat de contactul dintre magmă şi permafrost – care duce la topirea gheţii din permafrost şi transformarea sa în vapori sub acţiunea magmei, ceea ce duce la declanşarea unor explozii violente, a adăugat el.
Această erupţie nou descoperită s-a produs la doar 10 km distanţă de cel mai tânăr mare crater de impact cunoscut pe Marte – craterul Zunil, cu diametrul de 10 km, produs de impactul cu un meteorit. „Nu putem diferenţia între vârsta erupţiei şi cea a impactului, ceea ce ridică posibilitatea ca această erupţie să fi fost declanşată de impact”, mai susţine Moitra.
Studii anterioare au arătat că pe Terra undele seismice ale unor cutremure puternice pot provoca erupţii ale rezervoarelor de magmă. Colizinea care a dus la formarea craterului Zunil ar fi putut să producă unde seismice care la rândul lor ar fi putut declanşa această erupţie, mai susţine Moitra.
„Nu putem susţine fără dubii că această erupţie a fost declanşată de impact, însă trebuie să observăm că timingul şi magnitudinea corespund”, a adăugat Andrews-Hanna.
Aceste noi descoperiri ridică posibilitatea ca Planeta Roşie să fie mai primitoare cu viaţa decât îşi imaginau oamenii de ştiinţă. Magma care se ridică din adâncuri topeşte gheaţa din apropiere de suprafaţă şi oferă condiţii favorabile pentru proliferarea vieţii microbiene.
„Acest lucru nu confirmă neapărat că ar fi existat viaţă pe Marte, dar arată că mediul acestei planete a fost şi ar putea fi încă propice vieţii microbiene”, mai susţine Horvath.
