Un om de afaceri din Iași a împrumutat 374.000 de franci elvețieni, iar banca și firmele de recuperare cer restituirea unei sume de două ori mai mari, chiar dacă au executat terenul pus gaj @ Cazul omului de afaceri Ovidiu Ani, un producător de mobilă din Iași și coproprietar al restaurantelor East Seventeen, demonstrează trista realitate pe care o trăiește antreprenorul român: victimă sigură și lipsit de șanse în fața coloșilor bancari, cărora statul nu a fost în stare să le traseze reguli
Mihaela și Ovidiu Ani au împrumutat în anul 2008 suma de 374.300 franci elvețieni de la Banca Millenium (achiziționată între timp de OTP Bank). În 2013 au achitat 201.000 CHF în urma vânzării prin licitație a terenului constituit gaj, iar creditorii mai solicită încă 562.000 CHF pentru stingerea litigiului. Cursul franc – leu a explodat în această perioadă, de la 2,5 lei/CHF la data împrumutului la 4,5 lei/CHF în prezent. Banca a cesionat creanța unei firme specializate în recuperarea datoriilor, iar aceasta a reluat procedurile de executare silită împotriva creditorilor. Familia Ani contestă în instanță executarea silită, înșiruind mai multe motive de nelegalitate, și supralicitează cerând anularea unor clauze, considerate abuzive, care au permis creditorului să majoreze artificial valoarea creanței.
”Solicităm anularea întregii executări silite ce constituie obiectul dosarului de executare silită nr. 844/T/2018 al BEJA Airinei, Angheluță și Toma, a încheierii de încuviințare a executării silite și în consecință a somației și a tuturor actelor de executare aferente dosarului mai sus menționat. Constatarea caracterului abuziv al clauzelor prevăzute în contractul de credit pentru nevoi personale în baza căruia credem că a fost demarată procedura execuțională și pe cale de consecință constatarea nulității absolute a acestora. La data de 08.10.2008, între subsemnații Ani Mihala și Ani Mihai Ovidiu, în calitate de împrumutați, și Banca Milenium, în calitate de împrumutător, a fost încheiat Contractul de credit pentru nevoi personale pentru suma de 374.300 franci elvețieni (respectiv 950.722 lei la cursul BNR de la data semnării contractului). În vederea garantării obligațiilor de plată ce decurg din contract, împrumutații au constituit în favoaarea băncii mai multe garanții, printre care și o ipotecă de rangul întâi asupra unui teren în suprafață de 835 mp situat în Iași, strada Verdeș nr. 3. Pentru realizarea creanței, banca Milenium a început executarea silită în anul 2010 asupra bunului ipotecat, iar în urma derulării procedurilor de executare, în anul 2013, terenul a fost vândut prin licitație pentru suma de 201.549 CHF (728.801 lei).” se menționează în cererea de chemare în judecată.
562.451,62 CHF, credit restant, şi 33.741,42 lei, cheltuieli de executare
În primele zile ale lui iunie 2018 începe executarea silită la cererea Investcapital LTD, constituindu-se astfel dosarul de executare nr. 844/T/2018. La finalul lunii iunie, Judecătoria Iași admite cererea de încuviințare a executării silite formulate de BEJA Airinei, Angheluță și Toma și permite executorului să demareze procedurile în toate formele permise de lege. Executorul a notificat societatea Seva Product SRL, firmă a cărui asociat unic și administrator este Ovidiu Ani, punându-i în vedere înființarea popririi asupra tuturor veniturilor realizate de acesta. Întrucât Ani a refuzat să-și instituie popriri pe propriile venituri, în noimebrie 2019 executorul judecătoresc depune o nouă cerere la Judecătoria Iași prin care solicită obligarea firmei Seva Product la punerea în executare a popririi. Deși citați legal de către instanță, nici Ovidiu Ani și nici Seva Product nu s-au prezentat la instanță și nici nu au trimis vreun document prin care să-și susțină cauza. Prin urmare, judecătorii au admis cererea de validare a popririi formulată de executor în contradictoriu cu Ovidiu Ani şi cu terţul poprit Seva Product SRL. Prin sentința pronunțată, instanța a obligat terţul poprit să plătească Invescapital sumele datorate lui Ovidiu Ani până la concurenţa sumelor de 562.451,62 CHF, la cursul BNR din ziua plăţii, reprezentând credit restant şi 33.741,42 lei, reprezentând cheltuieli de executare.
Dreptul la executare, prescris
Mihaela și Ovidiu Ani susțin în fața judecătorilor că există mai multe motive pentru care executarea silită trebuie anulată. Potrivit contestatarilor, începerea executării silite din 2018 nu s-a realizat la solicitarea creditorului Millenium Bank sau a continuatorului acestuia, OTP Bank, ci a unei entități, Investcapital LTD, cu care ei nu se aflau în raporturi juridice.
”Eventuala cesiune de creanță care ar fi putut să intervină între bancă și Investcapital nu produce efecte față de subsemnații, în sensul că nu ne este opozabilă, și nu putem fi executați silit, din moment ce cesiunea nu ne-a fost comunicată/notificată”, se precizează în cererea de chemare în judecată.
În același timp, creditul a fost declarat scadent anticipat și exigibil încă din 2010, când Banca Millenium a demarat executarea silită a familiei Ani. Astfel că, avocatul lui Ovidiu Ani susține că dreptul Investcapital de a mai obține executarea silită a creanței este prescris.
”Titlul executoriu reprezentat de contractul de credit și-a pierdut puterea executorie iar, în lipsa acestuia, întreaga executare silită este nulă.” este un alt motiv invocat în fața instanței.
„Contractul de cesiune nu este titlu executoriu”
Totodată, executarea silită nu putea fi demarată în temeiul contractului de cesiune de creanță deoarece acesta nu reprezintă un titlu executoriu. Potrivit legislației în vigoare, cesionarul Investcapital trebuia să dobândească titlul executoriu printr-un demers procesual nou. Prin urmare, Ovidiu Ani consideră că se impune anularea încheierii prin care a fost încuviințată executarea silită, deoarece nu s-a făcut în baza unui titlu executoriu. Un alt motiv invocat în cererea de chemare în judecată este că valoarea creanței pentru care s-a început executarea silită, respectiv 562.451,62 franci elvețieni, este nereal întrucât creditorul și-a recuperat peste 200.000 de franci elvețieni ca urmare a vânzării terenului din strada Verdeș.
Anularea clauzelor abuzive și recalcularea debitului
Mihaela și Ovidiu Ani supralicitează în litigiul cu banca și, pe lângă anularea actelor de executare silită, solicită judecătorilor declararea unor clauze contractuale ca fiind abuzive. Prevederile din contract invocate de către familia Ani se referă la dobânzi și comisioane, astfel că anularea acestor clauze ar determina recalcularea întregii sume pe care cei doi creditori o mai datorează. Practic, miza întregului proces devine legalitatea modului de calcul al dobânzii și al comisioanelor, instrumente care au fost un factor important în stabilirea cuantumului creanței. Mihaela și Ovidiu Ani au împrumutat 374.000 CHF, au fost executați silit pentru suma de 201.000 CHF și mai au de rambursat încă 562.000 CHF. Ani spune că banca a avut posibilitatea de a modifica unilateral marja din calculul dobânzii într-un mod discreționar, fapt ce contrazice echilibrul contractual. Articolul din contract invocat spune că
„Banca are dreptul de a modifica marja din calculul dobânzii în funcție de costurile operaționale, costurile de refinanțare de pe piața monetară/de capital, costurile surselor de finanțare proprii precum și în funcție de modificările legislative.”
Ovidiu Ani arată judecătorilor că nu se poate deduce care este mecanismul concret în funcție de care poate evolua marja, nefiind vorba despre o valoare cunoscută, transparentă. Clauza nu este raportată la un indicator precis, individualizat, acești factori fiind menționați generic, fără detalii precise. Prin urmare, se consideră că această clauză dă posibilitatea băncii să modifice într-o manieră inechitabilă dispoziția contractuală privind dobânda în favoarea sa, fără a exista posibilitatea de a verifica dacă modificarea este judicios dispusă, dacă era necesară și proporțională. Speța privind clauzele abuzive impuse de bănci creditorilor este deja uzuală în instanțele de judecată, existând zeci de cauze în care judecătorii au dispus în favoarea clienților.
Rareș Neamțu
