Moderarea cererii de energie reprezintă una dintre cele cinci dimensiuni ale Strategieiprivind uniunea energetică, adoptată la 25 februarie 2015. Îmbunătățirea eficiențeienergetice va genera beneficii pentru mediu, va reduce emisiile de gaze cu efect de seră, vaîmbunătăți securitatea energetică prinreducerea dependenței de importurile de energie din afara Uniunii, va scădea costurilecu energia ale gospodăriilor și ale întreprinderilor, va contribui la atenuareasărăciei energetice și va genera un număr maimare de locuri de muncă și o activitateeconomică la nivelul tuturor sectoareloreconomiei. Acest lucru este în conformitate cu angajamentele asumate de Uniune în cadruluniunii energetice și al agendei globale privindschimbările climatice stabilite prin Acordulde la Paris din decembrie 2015 de către părțilela Convenția-cadru a Națiunilor Unite asupraschimbărilor climatice.
Pentru a atinge nivelul ambițios în materie de eficiență energetică propus pentru 2030, s-a început implementarea unor măsuri șiinstrumente care abordează eficiențaenergetică drept sursă de energie distinctă.
Potrivit raportului privind progreseleînregistrate pentru atingerea obiectivului de 20 % în materie de eficiență energetică până în2020, în pofida realizării unor progresesemnificative, eforturile colective ale statelormembre corespund unor economii de energieprimară de numai 17,6 % din previziunilepentru 2020. Cu toate acestea, Comisiarămâne optimistă în privința atingeriiobiectivului de 20 % dacă legislația existentă a UE este pusă în aplicare corect și integral. Statele membre ar trebui să își propunăobiective mai ambițioase și să ameliorezecondițiile pentru investiții, astfel încâteficiența energetică să continue să crească înEuropa.
Câteva state membre (Austria, Bulgaria, Croația, Cipru, Franța, Grecia, Italia, Malta, Spania, Suedia și Ungaria) au notificatobiective naționale mai ambițioase pentru2020, în ceea ce privește fie consumul de energie primară, fie consumul final, ceea ceeste un semn încurajator. În același timp, cincistate membre și-au redus obiectivele pentruunul dintre cei doi indicatori. În general vorbind, nivelurile obiectivelor indicative naționale pentru 2020 stabilite de Croația, Finlanda, Grecia și România, precum și de Cipru, Italia și Portugalia în ceea ce priveșteconsumul final de energie nu sunt suficient de ambițioase raportat la creșterea economicăpreconizată.
Obiectivul 2020 pentru eficiența energetică a României este de 42,99 Mtep (1 tep = o tonăechivalent petrol) exprimată în consum primarde energie. Deși consumul actual de energieprimara al României se află sub obiectivul săupentru 2020, eforturile privind creștereaeficienței energetice ar trebui să continue pentru a menține consumul de energie primarăla acest nivel sau pentru a avea o ușoaracreștere, astfel încât să atingă ținta 2020 și încondiții de creștere economică în urmatoriicinci ani.
Deși față de anul 2005 intensitatea energieiprimare a României a scăzut, aceasta rămâne, aproximativ, de două ori mai mare decâtmedia UE. În sectorul industrial intensitateaenergetică aproape s-a înjumătățit față de anul2005, însă, cu toate acestea, rămâne pestemedia Uniunii Europene, unul din principalelemotive reprezentându-l procentul mult maimare pe care sectorul industrial îl are în PIB-ul românesc comparativ cu media UE.
Consumul specific de energie al locuințeloreste peste media UE și a cunoscut doar o ușoara scădere în ultimii opt ani. Pare a existaun potențial neexploatat pentru realizarea de economii de energie în sectorul rezidențial șiîn transporturi. România are un sistem de termoficare ineficient și se confruntă cu o dublă provocare, atât privind insuficiențaresurselor financiare, cât și privind capacitateamanagerială slabă.
